Pacatele lui Flavio Ricci

Un nou inceput?

Perspectiva Dante

Beau si acum apa. Nu mai stiu cate pahare sunt in total. Tot ce stiu e ca daca ma voi opri din baut, sigur voi reactiona prostesteste. Ori voi avea o izbucnire ciudata, care ar atrage atentia unei intrei planete.

Cand aud insa usa de la bucatarie cum se inchide, stiu pe loc atunci ca nu mai sunt singur. 

-Dante? Ai dori sa vorbim...despre ce ai vazut sus? aud vocea sovaielnica a lui Marcus. Si incerc sa raman calm. Fiindca nu am idee cum ar trebui sa ma port. Nu am crezut ca mi se va intampla fix mie sa fiu inconjurat de oameni mai speciali. Cu alte gusturi fata de ale mele. 

Ma opresc din baut si las paharul pe masa. Nu ma tem. Dar nu sunt nici sigur pe ce ar trebui sa simt. E straniu, cand ma gandesc si incerc sa fac un sens din valul de emotii care ma incearca. E ceva neobisnuit, nu e natural. Nu e okay. Ce ar trebui sa spun mai exact?

-Ti-am zis eu sa o lasi moale. Mai are putin si lesina, chiar nu vezi? pufai o voce iritata. Si imi ridic in final privirea. Marcus se afla deja in fata mea, acum. Liev a ramas in prag, cu sprancenele ridicate in sus, in directia mea. Nu stiu ce il amuza. Mutra mea? Sau socul de pe chipul meu palid?

-Dante, chiar imi pare rau. Ca a trebuit sa asisti la o astfel de scena. Nu se va mai intampla.

-Nu inteleg. aleg atunci sa fiu sincer. Marcus isi pleca atunci capul in lateral.

-Ce anume?

-Tu esti cu cineva. Iar Liev e impreuna cu Lili. Ieri v-ati sarutat la masa.

-Incerca sa ma faca gelos. pufai atunci sec Marcus. Uneori ma intreb care din casa asta e copilul cu adevarat.

-Smith, daca mai scoti un singur cuvant, fii sigur ca te vei alege cu un pumn in gura.

-Parca erai interesat sa aplici alte tratamente gurii mele, pana acum. pufai el arogant, drept raspuns. Dante, stiu ca nu e in ordine. Mai sunt sigur de un lucru. Ca voi cere imposibilul din partea ta. Deja....ai facut multe pentru noi.

Ne-am privit atunci lung o clipa. Stiu bine la ce se refera. Vad ca e jenat, la randul sau. Ma sprijin de blat si il vad pe Marcus cum ocupa unul din scaunele goale de la masa.

-Vrei sa nu spun nimanui, corect? adaug atunci pe loc. 

-Da, cer prea multe. Insa, am un motiv serios. Nu vreau ca nimeni sa sufere. Lili are o parere mai putin buna fata de cei ca mine. 

-Vorbesti serios? Nu am observat niciodata asta. remarc atunci mirat.

-Lili nu arata multe, crede-ma. E foarte ingenioasa in a-si ascunde emotiile. Cu greu o citesti. Deb deja a trecut prin multe. Si nu imi doresc nici in ruptul capului ca cei din familia Ross sa afle despre povestea asta.

-Inteleg.

-Nu e oricum ceva de care sa fii mandru. bombani atunci din prag Liev. Nu e in regula, Dante. 

-E din cauza societatii?

-Nu, bineinteles ca nu. il vad pe Marcus cum rade amuzat. Aici nu va sari nimeni in sus, din cauza unor astfel de relatii. E ceva obisnuit. Problema e insa familia mea.

-Sunteti impreuna de multa vreme? abia reusesc cu greu sa ingaim doua vorbe.

-Nu chiar. il vad pe Liev cum pufneste din prag. Cu el mereu sunt doar relatii de scurta durata. Se pricepe sa te lase cu ochii in soare.

-Allen! pufai scurt Marcus in directia lui.

-Nu voi spune nimanui. murmur atunci scurt. Nu va pot asigura insa ca ma pricep prea bine sa ascund...ce traiesc si simt. Vizavi de subiect. Totul e nou pentru mine. Nu stiu cum sa ma port. Ma simt...ciudat.