Pacatele lui Flavio Ricci

Noul student

Perspectiva Deborah

-Oare pe unde l-am pus? ma intreb inca nedumerita. In timp ce ma invart prin camera in cautarea cercelului pierdut. Stiu sigur ca trebuie sa fie pe aici pe undeva.

Ma aplec si ma uit sub pat, cu un milion de intrebari in minte.

-Unde e cercelul asta? soseste aceeasi intrebare. Imi plimb privirea spre mobilierul din camera. 

-Sa fie oare sub verioza? Ma uit spre lampa inalta din camera. Si pornesc atunci spre ea. De parca ma aflu sub o vraja. 

-Sigur e aici. imi zic si inspectez cu grija fiecare coltisor. Nu dau insa nici acum de cercel.

-Deb, ce tot faci acolo?! Vei intarzia la munca, daca mai pierzi timpul cu prostii! Deb, ma auzi, sper! 

-Mi-am pierdut cercelul! spun atunci cu voce tare. Vin imediat.

-Nu aud ce spui! Dar grabeste-te o data! Firar, nu te uiti niciodata pe unde mergi, Charlie draga?  

-Tu ai intrat in mine, ca de fiecare data! O faci intentionat, nu? Mi-ai taiat suflarea. 

-Nu vei muri, draga, o sa fie bine. Voi mereu va pierdeti rasuflarea in preajma unei fete. Nu te uiti putin la mine, ce bine arata astazi! 

-Voi intarzia la munca, daca ma mai tii de vorba.

-Acum ti-a revenit suflarea, draga? incerc sa nu izbucnesc in ras. Si imi dau ochii peste cap.

-Lili mereu e pusa pe sotii. inainte sa ma apuc sa caut si pe sub covor, aud usa de la camera cum se deschide brusc. Si imi ridic atunci mirata privirea.

-Oh, Marcus, neata! il salut si el imi zambi calduros.

-Banuiesti de ce ma aflu aici. Nu inteleg. Ce tot faci pe podea? Nu esti chiar aflata intr-o pozitie atractiva, daca intelegi ce vreau sa zic.

-Te-a trimis Lili? Unde a disparut?

-Cel mai probabil va urmari pestii prajiti din tigaie. A fost pe coridor? Nu am vazut-o. In schimb, l-am zarit in treacat pe Charlie. Se pare ca are iar o durere de stomac.

-Eu nu mai spun nimic. I-am zis aseara sa nu manance toate acele midii. 

-Nu cred ca midiile si fructele de mare au fost problema. Ci faptul ca le-a amestecat cu alte mancaruri. Ne-a infestat baia, iar.

-Ai uitat ca pentru el este si mai rau? spun jumatate in gluma, jumatate in serios.

-Nu, serios, ce tot cauti? 

-Un cercel! Mi-a cazut din ureche! spun putin agitata. Si arat spre perechea sa din urechea mea. 

-Wow, parca e o minge de fotbal. Nu pricep moda asta cu cerceii cat Calea Lactee. Poate ma lamuresti in alta zi, cand nu ai treaba. Este aici.

-Marcus, nu mai glumi cu mine. Unde este?

-Chiar in fata ochilor tai. Ma uit in jurul meu incruntata.

-Inainte, Deb.

-Unde, inainte? intreb putin nedumerita. Si il aud cum se hlizeste la doi pasi de mine. Poti sa fii mai explictit?

-Detaliile nu-s punctul meu forte. Diavolul sta in detalii. Stii vorba aceea. Deb, nu il mai cauta.

Imi ridic in final privirea si il vad cu cercelul meu in mana.

-Unde era?

-Langa dulapul cu haine. Cum de nu l-ai vazut? Mi-a sarit in ochi dinainte sa ma plimb prin camera.