Pacatele lui Flavio Ricci

Tradarea -I

Perspectiva Deborah

Nu vreau sa ma gandesc la el. Dar mintea mea nu pare ca ma asculta. Ajung in mod copilaresc sa o fac. Stiu ca nu e momentul. Inima mea nu mai poate sa iubeasca. A fost sparta si supta de emotie. Una sincera. Acum nu se mai afla decat cenusa in interiorul ei.

Dar, uite, ca ceva ascuns in cenusa aceea si ingropat, vibreaza. Si un singur nume imi apare atunci pe buze. Numele nu poate sa fie decat unul.

Dante Ricci.

Nu pot sa spun ce am simtit cand l-am vazut pe Dante cum il urmeaza pe acel baiat pana la un restaurant din oras. Nici groaza care m-a incercat ca nu o sa mai iasa viu de acolo.

Desi, pare prostesc, la asta m-am gandit. Nu am crezut ca terminasem orele in acelasi timp. Nici ca eram studenti la aceeasi facultate.

Pana la urma urmei, ce stiu eu despre Dante Ricci? Este fratele lui Flavio.

Dar, il cunosc pe el, ca persoana?

Cand l-am vazut cum iese din restaurant teafar, am stiut ca nu mai pot sta deoparte. M-am apropiat in graba de el si am aparut atunci in fata lui.

-Deborah? ingana el mirat, cand ma vazu. Il trag atunci de brat si il fortez sa intre cu mine intr-o cafenea pe pe partea opusa a strazii.

-Deb, ce este? ma intreaba Dante acum tensionat. Nu ma opresc pana ce nu ajung in fata unei mese. Si pana ce nu ma las sa alunec pe unul din scaune. Ochii mei il pironira atunci cu privirea.

-Cine era tipul acela? Unul din urmaritori, nu-i asa? Nu era cel care m-a intrebat pe mine, la magazin.

-Ai ghicit bine, asa este. il vad cum ocupa locul. Desi, simt ca e destul de jenat.

-Vreau sa stiu ce s-a intamplat.

-Deb, stiu ca ai fost iubita fratelui meu. Si ca poate el nu te-a iubit...Voi pastra la randul meu distanta. Si imi pare rau, dar nu consider ca ar trebui sa stii.

-De ce te porti astfel? il intreb atunci si simt cum imi tremura de nervi buza de jos. Eu am fost sincera cu tine! 

-Si eu am fost! se contra el pornit cu mine. Nu imi poti spune contrariul.

-Ba da, m-am deschis tie. Nu ai facut-o, decat pe jumatate. Ai spus, ce ai vrut, doar.

-Asta crezi despre mine?

-Fa-ma sa vad ca ma insel. il provoc. Si inclin scurt din cap. Cine era tipul acela?

-Deb, consider ca nu este treaba ta. Nu esti implicata, in asta. Si nu vad sensul in a-ti povesti ceva despre trecutul fratelui meu.

-Ai idee ca eu stiu cine a fost, Flavio?

-Deb...

-Am fost doar o jucarie de placere pentru el. Daca nu as fi luat pastile si nu m-as fi protejat, poate as fi fost si mama, pana acum, Dante. Asta vrei sa auzi, legat de fratele tau maret?

Il vad cum se uita jenat atunci in podea. Si zaresc atunci roseata ce i se ridica pe obraji.

-Imi pare sincer, rau.

-Continui sa il aperi in fata mea. Si sa nu imi spui ce rahaturi a facut la viata lui.

"Vreau doar sa te protejez, Deb. Cum de nu poti sa vezi, asta? Vreau sa te tin departe de astea, fiindca deja ai suferit, din cauza lui Flavio. Nu vreau sa fiu si eu vinovat, pentru o noua suferinta de-a ta." 

Il vad cum se uita spre mine. Si as vrea sa pot sa ii descifrez acea privire severa. 

Ochii lui verzi, raman insa de neclintit.