Pacatele lui Flavio Ricci

Buze, ochi si moarte

Perspectiva Dante

-Stiam eu ca ar fi trebuit sa nu ma indepartez asa de mult de strada principala! Pe unde am ajuns oare? ma intreb in timp ce privesc atunci confuz in jur. Toate strazile din Regat parca au devenit un labirint prin care incerc sa ma perind. 

-Oare am luat-o la dreapta, sau stanga? ma intreb si privesc in urma mea. Strazile toate in mod cert seamana. Nu reusesc sa le deosebesc. Mai ales cele din zona aceasta mai retrasa a orasului. Vad sirurile de pomi si de case, vechi, care nu se mai termina. Cateva masini parcate, si evident pusti cu bicicletele. 

-Dar e destul de frig pentru o bicicleta pe vremea asta. imi repet mirat. Si incerc sa nu ma panichez. 

-Am aterizat de putina vreme, in acest loc, abia de am gasit cu greu acea casa, iar acum m-am pierdut din nou. Ce tot e oare in neregula cu mine?

Traversez in graba si ajung pe o alta strada. Vad atunci un magazin alimentar polonez si ma decid  sa intru acolo. Si sa intreb pe cineva pe unde ar trebui sa o iau ca sa ajung de unde am plecat.

Privesc destul de agitat in jur si incerc sa imi stapanesc usorul tremur al trupului. Unii oameni nu isi inchipuie cat de diferite sunt cele doua limbi, chiar daca vorbim despre aceeasi engleza. Ca american, am fost socat cand m-am izbit de accentul britanic. E atat de melodios, dar si greu de preluat. Daca nu te nasti aici, probabil in ani ai fi capabil sa vorbesti ca un nativ. Abia de reusesc sa ii inteleg. Sa speram ca imi va fi mai usor cu un strain.

Observ insa mai multi clienti in fata tejghelei. Si clatin din cap destul de jenat.

-Mai bine astept. Imi pironesc atunci privirea spre rafturi. Si ma decid sa cumpar totusi un produs, doua, daca tot m-am nimerit prin zona.

-Bine ca ai mei mi-au schimbat banii la banca inainte sa vin aici. Oh, ce ban rotund. Ma uit lung la moneda de o lira din mana mea. Pare o moneda pretioasa. Pe care m-as fi asteptat sa o vad intr-un film cu pirati, sau de actiune.

-Firar, nu stiu sa citesc preturile. Cum ma prind cat voi plati? incep sa ma agit din nou si scap atunci moneda. Incerc sa o pretind, insa imi scapa printre degete. Si ma izbesc atunci cu umarul drept de un raft. Reusesc sa rastorn si cateva produse de pe raft. Vad atunci moneda cum se izbeste de adidasul fetei aplecate in fata unui raft. Se pare ca aranja in tacere marfa pe rafturi.

Auzi si ea zgomotul monedei si tresari brusc. Ma aplec atunci in graba si incep sa adun produsele cazute de pe raft.

-Ma scuzati! A fost un accident! spun jenat. Accentul meu american, sudist, mostenit din partea mamei, imi tasni atunci pe buze. Si imi dansa pe acestea cu fiecare cuvant accentuat din pricina agitatiei interioare.

-Oh, este in regula, domn...aud vocea ei familiara din senin si ma blochez.Ca in urmatoarea clipa sa imi ridic privirea. Si sa ma uit spre chipul fetei. Tarziu recunosc parul blond lung, revarsat in valuri pe umerii ei. Si acei ochi cenusii, care imi atrasesera atentia de la prima noastra intalnire.

-Deborah?! reusesc sa ii spun pe nume. Si o vad cum se impiedica de lada. Vreau sa ma apropii de ea si sa o ajut, dar in ultima clipa isi recapata echilibrul. Nu parea genul de fata care sa ceara ajutor din partea unui baiat.

-Um, buna si tie, Dante. Banuiesc atunci ca e a ta. 

-Ce? intreb confuz. Si ea intinse atunci mana stanga. Ii zaresc bratarile si pielea alba, strabatuta de vene albastre usor vizibile si ma incrunt.

-Moneda, nu e a ta? ma intreaba la fel de confuza. Si simt cum sangele mi se urca in obraji.

Firar, sunt atat de idiot! 

-Oh, da moneda! Aproape ca am uitat de ea! Este a mea, e o lira, nu? Cat valoreaza?

-Teoretic, ar trebui sa fie cat un dolar. Dar, stii ca lira valoreaza mai mult ca dolarul.