Pacatele lui Flavio Ricci

Un presentiment rau

Perspectiva Liev

Am vazut cum o pasare isi ia zborul de pe o creanga din apropiere. Si am privit-o indelung. Fara sa scot o vorba. Vad cum se inalta la cer, si cum dispare, un punctulet abia vizibil, in cerul infinit.

-Macar s-a oprit ploaia. imi zic atunci multumit. Si observ o silueta cum apare in fata casei noastre. As fi recunoscut acea persoana, de oriunde. 

Ies din camera mea si trantesc furios usa in urma mea. 

-E clar, l-a adus aici sa ma testeze. Nu? Sa vada, sunt gelos, ori nu? Ce javra.

Ce fel de jocuri incearca si Marcus cu mine? 

-Marcus, termina cu joaca. marai si dau buzna in camera lui fara sa mai ciocan. Raman insa incremenit in mijlocul camerei neordonate. Un maldar de haine se afla pe pat. Impreuna cu cateva carti. Nici urma insa de Marcus.

-Ce tot...

-Imediat! aud vocea lui Deb de la parter. Si ma decid atunci sa cobor si eu.

Imi aud pasii cum duduie pe scari. Si ajung la baza scarilor cand il vad pe Dane cum patrunde in casa.

-Esti sigura? Mie mi-a trimis mesaj ca e acasa. Nu avea unde sa plece. In plus, e seara.

-Exact, asta spun si eu, fix acum v-ati trezit sa va intalniti? spun sec. Si ma sprijin de balustrada. In timp ce incerc sa imi ascund iritarea din voce.

-Tu iarasi? tuna Dane socat cand ma revazu. Se dadu un pas in spate. Deb insa, doar ma privi incruntata.

-L-am vazut pe Marcus. A fost mai devreme acasa. Dar, a zis ca vrea sa ia niste aer. De atunci nu l-am mai vazut. 

-Rahat, daca a dat peste John, iar? il aud pe Dane cum injura pornit. Ma voi reintoarce. In caz ca apare, imi dati si mie mesaj.

Ma uit spre Deb. E acum palida la chip. Nu stie ce sa mai creada. Sincer, sa fiu, nici eu nu stiu ce sa mai spun. Ma sprijin de balustrada greoi in continuare si il privesc tacut pe Dane. 

-Asta e numarul de telefon. Al meu. In caz ca il vrei pe al sau, trebuie sa i-l ceri personal.

Stiam ca Deb e clar pusa pe sotii acum. Dane isi dadu atunci ochii peste cap.

-Mai bine, nu. Ne mai vedem. Sal'are si tie, bro. tuna el si nu imi arunca vreo privire. Tasni ca un pui de pasare spre usa, de parca l-am fi atacat.

-Ce baiat sperios. intona melodios Deb. 

-Fix lui trebuia sa ii dai numarul de telefon?

-Care e problema, Liev? Ca nu inteleg.

-Unde e Dante? spun eu mirat. 

-Oh, a zis ca se duce pana la magazin. Trebuia sa cumpere niste carne, pentru cina. De ce intrebi?

-Nimic. ingaim stins. Nu ti se pare...

Auzim atunci cheia in usa, si tresarim amandoi simultan. Inainte ca sa mai apuc sa spun ceva, usa se deschise si in prag aparura chiar ei. 

-Marcus! intona Deb usurata. Erai cautat de cineva.

-Oh, serios? il vad cum zambeste prelung. Ce tare! Cine era?

-De parca nu stii. ii dau eu replica. Si ma uit incruntat spre el. Te-ai tavalit cu altul prin boscheti? spun si arat spre hainele sale ude si murdare. Vedeam chiar si fire de iarba, pe alocuri.

-Am fost in parc. Impreuna cu mine. ingana scurt Lili. Nu m-am simtit deloc bine. Si nici acum nu sunt. Ma scuzati.

Vad cum lacrimile i se preling siroaie pe chip. Si ma dau din calea sa. Ii fac pe scari sa treaca, si ma uit nedumerit spre Marcus.