Pacatele lui Flavio Ricci

Lupte si scantei in noapte

Credit to the owner of the photo ( la media, Dante Ricci)

Perspectiva Dante

-Fata aceea plangea sigur din vina mea. Ori, ma rog, a faptului ca ori de cate ori probabil se uita la mine. Isi aminteste de acel tip. Cine tot a fost acel ticalos? Accept, ca sunt oameni rai. Dar, de ce fix pe Deborah? Sa o raneasca?

Ma opresc din mers, si constat cat de mult m-am indepartat de casa. Tinta initiala fusese magazinul. Cert e ca nu am mai dat de alimentara poloneza. Si am nimerit probabil in vreun alt cartier. 

-Nu poti sa fii mai evident, de-atat, nu? Cu atractia asta. Inceteaza, Dante. imi repet atunci si inspir adanc.

Probabil tata mi-ar spune acum, daca ar fi in fata mea, ca am ganduri de sinucigas. Ori ca sunt cel mai prost fiu pe care l-a avut vreodata un tata.

Dar asta, sunt eu, cu bune si cu rele.

-Nu pot sa indur sa mai stau in acea casa. Nu cand stiu ca ii aduc asa de multa suferinta ei. Orice le-a facut tipul acela, clar nu e usor de uitat.

Curiozitatea ma inghite, si sunt tentat. Recunosc. Nu stiu nimic despre ei. Stau de o zi, practic in casa, cu ei. Nu ma pot numi decat un musafir, nedorit, in casa inchiriata de ei.

-Daca l-as avea in fata mea pe acel ticalos clar l-as bate! Chiar daca nu ma pricep la asta. E oare asa greu sa te lupti? ma intreb si cand sa cotesc ma izbesc in treacat de un tip, cu foarte multe tatuaje pe brate.

Nu era ceva neobisnuit aici. In plus, imi placeau. As fi vrut sa imi fac si eu cateva. Ai mei nu m-au lasat niciodata.

-Oh, ma scuzati. spun si imi ridic binevoitor privirea in sus. Ca sa inghet. Cand dau de un ranjet amuzat.

Inainte sa mai apuc sa strig ori sa fac vreun semn din maini si sa batai, am fost smucit de brat si tras pe o strada mai intunecoasa. Nu aveam unde sa merg. Inaintea mea se alfa un drum mort. Iar in rest, case peste case, aflate in siruri pe o parte si pe alta a strazii. Nu am vazut insa prea multa lumina la vreuna din ele. Majoritatea probabil nici nu-s locuite.

-Doriti ceva domnule? intreb atunci politicos. 

-Tu esti cumva prost? sunt intrebat iar. Si clatin din cap, agitat.

-Nu inteleg. Am gresit cu ceva? Nu e permis sa vorbesti aici singur? Imi cer scuze atunci.

-Chiar e prost, nu gluma. adauga un altul din spatele barbatului.

-Sa va ajut cu ceva?

-Desigur. Am o sarcina, pentru tine. ranji barbatul tatuat, cu barba, si atunci sunt izbit fulgerator in stomac. Si prins de brat. Sunt condus in spatele unei curte din fundul aleii. Si ingenuncheat, in spatele unui rand de copaci.

La cat de bezna si parasita e strada, ma indoiesc insa, ca voi fi salvat.

-Bani ai?

-Luati-i pe toti. Banii aduc numai rau in lume.

-Dar, ea e condusa de ei. Astia fac legea. Si diferenta.

-Sunt doar niste hartii.

Imi primesc un alt pumn in stomac.

-Bine, banii sunt draguti.

-Asa mai merge. incuviintara multumiti golanii. In afara barbatului mai sunt doi tipi, care ma tin. Si zaresc silueta unuia in casa pe terenul careia ne aflam. Ranjetul celui de la geam ma sperie cel mai tare insa.

-Ce veti face cu mine? spun speriat. Vad cum imi numara banii chiar sub nas.

Si ma bucur pentru prima oara ca nu am luat portofelul cu mine. Si telefonul.