Pacatele lui Flavio Ricci

Nu vreau sa mai neg

Perspectiva Liev

Cand m-am reintors de la facultate, cei doi frati inca nu sosisera. Mi-am aruncat rucsacul pe canapea si m-am facut cat mai lejer. Capul inca imi zumzaia cu teorii si concepte legate de relatiile internationale. Unul singur imi ramasese insa in cap. Securitatea unui stat. 

-Te-ai intors? aud vocea lui Lili din bucatarie. Si vad cum fumul se imprastie prin incapere, de indata ce inchise usa in urma ei.

-Ai incendiat in sfarsit casa? fluier scurt. Si ma uit in jur. Esti doar tu acasa?

-Depinde pe cine cauti. As... vrea sa vorbim Liev. Despre noi.

-Te-am vazut de la fereastra, stiu deja, Lili. Nu trebuie sa imi spui fiindca te simti pusa sub presiune.

-Imi pare rau, Liev. Nu ar fi trebuit sa ma joc astfel niciodata. Cu niciunul din voi.

-Macar ai tinut catusi de putin la mine?

Lili nu imi raspunse.

-Inteleg.

-Chiar am tinut la Charlie. Nici nu isi inchipuie. Imi...pare doar rau ca nu stie. Ca...o vad cum se opreste si cum incepe sa planga in fata mea.

Nu mi-am imaginat ca asa vor decurge lucrurile intre noi.

-Este in ordine.

-Stiu ca ai mai fost ranit, in trecut.

-Dar, am si ranit. Am furat virginitatea multor fete. Si imi primesc pedepsele. Este in ordine, Lili. Totul e in regula, intre noi.

-Tu de ce nu pari deloc afectat?

Asta ma intreb si eu acum. Desi, probabil stiu bine, care-i adevarul.

-Lili...

-Nici tu nu ati tinut la mine, profund. Este? O vad cum zambeste amuzata. Dar, vad ca sufera. Si ca e afectata de ce spun. Clatin din cap derutat si intind mana spre ea.

-Lili, asculta-ma...

-Liev, ma simt oribil. Nu ma uri, te rog.

-Nu te pot uri. Suntem inca prieteni. Si vom ramane apropiati. O asigur atunci cu blandete. Inainte sa mai pot sa ma misc imi sari atunci in brate. O cuprind intr-o imbratisare stransa. SI imi lipesc atunci fruntea de a ei.

-Este in ordine, ma auzi? ii spun si o privesc in ochi.

Inainte sa mai apuc sa mai adaug ceva, Lili ma saruta. Pe buze. Am tresarit, dar nu m-am abtinut. Si i-am raspuns la randul meu. Nu s-a schimbat nimic. Saruturile noastre intense au ramas. Chiar si modul in care degetele ei imi traseaza barbia si maxilarul.

-Imi pare rau, Liev. ii aud vocea cum imi sopteste in ureche. Dar, ma pot revansa.

-Atunci, fa-o. ii cer si regret pe moment ce am spus. Nu era in ordine. Charlie tine la ea Lili. Eu sunt in plus. Teoretic, eu am fost cel inselat. Am dreptul sa o ating pe Lili. Si sa dorm cu ea. Dar, daca si Lili il iubeste...ce mai caut in ecuatia asta?

-Dar, esti cu el...ingaim si o sarut din nou apasat pe buze.

Lili nu imi mai raspunse. Nu imi amintesc momentul cand am trantit-o pe canapea. Nici momentul cand mi-am strecurat degetele pe sub hainele sale, in timp ce Lili imi ridica tricoul. Dorinta ma covarseste ca intotdeauna. Nimic nu se schimba, se pare, legat de ce simt. 

Mereu va fi asa...

-Te ocupi tu de spalatul vaselor. Sa nu uiti. E randul tau. aud parca doua voci. Dar nu le iau in seama. Si ii scot atunci bluza lui Lili cu ochii fixati doar asupra ei. Ca sa imi lipesc buzele de gatul ei. Si sa imi amintesc de un alt moment, de un alt gat, pe care nu ma mai abtinusem sa il sarut. Si pe care il muscasem, fara regrete.