Pacatele lui Flavio Ricci

Final

Au trecut cinci luni de la moartea lui Charlie. Un nou an a sosit din nou. Viata a continuat sa mearga inainte. Trupul lui Charlie nu a fost gasit, iar cazul a ramas neelucidat si inchis. Durerea familiei Ross banuiesc eu ca a fost cumplita. Dar, timpul nu mai poate fi acum dat inapoi. Lili a plecat din oras acum doua luni. S-a mutat in capitala. Nu stiu cum se intretine, acolo. Nu am vorbit de ceva vreme cu ea. Niciunul din noi.

Liev si Marcus au ramas alaturi de mine si Deb in casa. Lumea in continuare barfeste si se amuza de faptul ca o singura fata sta in casa prinsa intre mai multi tipi. Dar, ma amuz, recunosc. UNEORI, CEEA CE VEZI NU E SI CEEA CE PARE A FI.

Oamenii inca nu au invatat sa citeasca dincolo de cuvinte si de fraze. Credem prea usor in tot ce ni se spune si in tot ceea ce invatam avem senzatia ca se afla intreaga stiinta.

Cat de multa munciuna.

Relatia mea cu Deb nu s-a schimbat. Deja suntem de comun de acord sa ne casatorim si sa ramanem aici alaturi de Liev si Marcus, fiindca acum acest loc ne e casa.

Nu am idee cum va fi viata mea dupa ce voi termina. Dar, am idee cum am de gand sa mi-o traiesc.

Alaturi de ea, pana ce imi voi da ultima suflare. Lumea mereu rade acum de povestile si de cartile de demult. Insa a uitat poate sa mai pretuiasca insa valoarea unor clipe fericite si ADEVARATE cu un alt suflet. Sa comunice cu el. Si sa se afle in comuniuni nestiute altora. Am pierdut emotia, unor clipe. Am uitat sa simtim. Sa iubim. Sa apreciem viata oferita noua in dar.

Am uitat sa fim oameni. Si ne-am racit. Constat asta si acum cand vad asa de multa dezbinare oriunde vad, atat religioasa, cat si sociala si administrativa.

Nimic nu mai e ca o data. 

Oamenii rad de cei de dinainte.

Insa am senzatia ca tot ei, au fost mai reali, fata de noi. Au simtit, au trait si au murit, stiind ca traiesc. Si ca au pentru ce trai. Noi ce scopuri avem astazi?

Pentru care ne pierdem ani din viata?

Poate nu sunt perfect,dar, fata de altii am ales, iubirea.

Si am ales sa risc sa sufar.

Cum ar spune unii, sa fiu legat de o alta persoana pe veci.

Pe o parte, as dori sa nu ma aflu aici.

Fiindca nu mai sunt cel de dinainte.

Pe alta insa...simt ca mi-am gasit in sfarsit caminul dorit.

Lili ne-a intrebat despre drogurile din baie. Am mintit ca-s ale mele doar pentru a le obtine pe gratis inapoi fara alte intrebari. Numai lui Deb i-am spus in final adevarul. I-am inapoiat punga lui Michael. Si am incheiat afacerile cu el.

Sper ca de acum inainte sa nu mai fiu insa urmarit de fantoma fratelui meu.

Fiindca stiu si acum asta.

Ca pacatele lui Flavio Ricci inca ne mai tin legati pe noi toti, si cateodata ne lasa cu greu sa mai respiram, sa deschidem ochii si pur si simplu sa FIM.