Pacatele lui Flavio Ricci

Furie, neincredere, durere

Perspectiva Liev

-Chiar nu am niciun fel de idee unde ar trebuie sa fie canelurile. ingan scurt si ma uit atunci jenat spre Marcus. Vad cum i se ridica spranceana in sus. Si observ ca e destul de iritat, deja. 

-Lasa-ma pe mine. ma dau in spate si aproape ca sar in cutia de scule. Abia atunci realizez ca se afla cu noi si Dante. Inghet atunci locului cu ochii fixati doar asupra lui. Il vad atunci pe Marcus cu coada ochiului cum indeparteaza cu grija dupa cateva incercari panoul din spate de la masina de spalat.

-Nu ar trebui sa cumparam totusi una, noua? intreb atunci scurt. Cum a fost in oras? intreb cu voce stinsa. Mereu tind sa ma port rezervat si distant fata de persoanele pe care nu le cunosc. 

-Acum trebuie sa mai slabesc doar clema ca sa dezasamblez piesa si sa scot si furtunul vechi. Partea buna e ca vad furtunul. Si ca stiu cum arata o nenorocita de clema. Mai trebuie sa o dezasamblez doar corect.

-Nu credeam ca e asa complicat cu o masina de spalat. ingana scurt Dante. Am fost prins oras. Am cumparat o cutie de prajituri. 

-Trebuia sa iei niste beri omule, sau un coniac. Nu, un gin, sau poate niste...incep atunci visator. Dar chiar atunci aud un pufnet scurt.

-Nu cumpara bautura, nu cand este el prin apropiere. Omul acesta nu are deloc pic de mila cand se imbata. Devine o bestie cand ajunge in contact cu bautura.

-Exagereaza. spun destul de rosu in obraji. Si imi aranjez atunci ochelarii de soare.

-Oh, am observat ca ii porti mereu, ochelarii de soare. Nu-s de vedere, nu?

-Doar Charlie poarta ochelari de vedere. ingan scurt si simt o clipa o senzatie de panica. Daca ma intreaba de ce ii port mereu? Sigur ma voi enerva si ma voi lua de el, in cazul care o face.

-Interesant. Te pot ajuta, adica va pot ajuta cu ceva? intreba el. Si il vad pe Marcus cum se uita lung spre mine si Dante.

-Mai bine ma asteptati jos. Liev, ce spui sa o faci pe gazda? Termin si vin si eu mai tarziu. In ordine?

-Am inteles. Ai doar grija, bine, sa nu te extenuezi. Ai inhalatorul cu...

-Oh, firar, l-am uitat in living. Poti sa mi-l aduci tu? dau din cap scurt si ii fac semn lui Dante ca ar trebui sa mergem.

***

-Dureaza ceva, timp, nu? ma intreaba Dante in timp ce coboram la parter. 

-Lucram la masina aia de vreo doua, trei ore, dinainte ca tu sa vii. Crezi ca stiam toate rahaturile astea? Marcus, bine, stia o parte din ele. Eu aproape mai nimic. Doar cum sa montez bine furtunul, caci mereu il ajutam pe tata in casa. Marcus e geniul.

-Inteleg. Eu nu ma pricep, la nimic.

-E in ordine, suntem in aceeasi echipa. spun atunci si incerc sa fiu prietenos. Dar probabil tipul simte ca sunt putin distant, fiindca adauga.

-Nu am venit aici sa cauzez probleme. Vreau doar...ca totul sa fie bine. Pentru noi toti.

-E in ordine. Imi pare rau pentru iesirea prietenului nostru. Doar ca nu am fost decat noi pana acum in casa. De cel putin doi ani? De cand suntem aici, nu am mai primit pe nimeni care nu se afla in grupul nostru. Cand am inchiriat casa, am vrut sa fim cu totii impreuna.

-Oh, inteleg, deci va stiati deja, de dinainte.

-Normal, nu eram straini. ingan atunci mai entuziast. Si ma uit dupa inhalator.

-Il vezi cumva?

-E pe bratul canapelei. ingana el scurt si zaresc atunci inhalatorul negru. 

-Multumesc.