Pacatele lui Flavio Ricci

Te oglindesc, sau palesc in fata ta?

Perspectiva Deborah

Ziua de joi am sperat ca va fi mai buna decat cele de pana acum. Nu a fost sa fie asa. Incepand cu trezirea mea destul de tarzie. Si sfarsind evident cu ploaia ce rapaia in forta la ferestre. Ploua inca de noaptea trecuta. Vad si acum picaturile cum se preling pe fereastra, asemenea unor maini care apar si dispar in pamant.

-Crezi ca te vei descurca astazi, de una singura? sunt intrebata atunci de Marcus. Ma intorc atunci satula de aceasta discutie spre el.

-Atat de slaba par in ochii vostri? ma rastesc o clipa spre el. Ca sa il vad pe Marcus cum se uita mirat spre mine.

-M-ai ascultat macar pana acum?

-Poftim? ingaim atunci stins, jenata. Il vad cum isi duce mana la ceafa iritat.

-Nu ma refeream la Dante. Ci la cumparaturi. Cineva trebuie sa le faca. Esti putin atenta la ce spun, Deb?

-La cumparaturi te refereai. Oh, sigur ca da! Mormai atunci mai entuziasta.

-Nu pari fericita ca iti cer asta. Vreau doar sa reamintesc fiecaruia dintre voi, ca eu m-am ocupat deja de chirie si de platitul celorlalte facturi. Si am dus gunoiul. In plus, am spalat si vasele noaptea trecuta. Desi era randul lui Lili sa o faca.

-Lili a petrecut si ea mai mult timp cu Liev. 

-Asta nu inseamna ca trebuie sa iti neglijezi datoriile, Deborah. Imi dau atunci ochii peste cap.

-Nu te mai purta ca figura patriarhala din casa. 

-Sunt foarte serios. Ar trebui sa mai invatati si voi cate ceva de la Dante. Aseara si-a spalat singur vasele din care a mancat. Si a dat cu matura prin bucatarie, desi nimeni nu a insistat. Ori i-a sugerat sa o faca.

-Nu e casa noastra, Marcus. Ai uitat, stam in chirie.

-Pentru mine, e ca si o a doua casa. Nu imi place sa vad mizerie si dezordine. tuna el in continuare distant. Ma uit atunci direct spre el.

-Fie, am inteles.

-Deb, care este faza? Ce tot e cu voi? Mai intai, Charlie, acum tu...Dante nu e vinovat cu nimic.

-Nu, ai dreptate. Poate e doar trecutul cel pe care nu il pot lasa in urma. Ori, poate ce-a zis Charlie despre noi. o trantesc atunci suparata.

-Deb! il aud cum ma striga, dar ies atunci din buncatarie. Urc la etaj si aud vocea lui Lili din baie.

-Eu sunt! tun si dau buzna inauntru. Lili tipa si se acoperi cu tricoul aruncat pe marginea cazii.

-Deb, trebuia sa ma anunti! 

-Am facut-o! 

-Mai inainte de asta! Firar, era sa fac un atac de panica.

-In cel mai razu caz erai gasita de baieti. Ce tot faci? Stai de o ora in cada.

-De fapt, de 30 de minute. Am un cronometru langa mine.

-Cine mai are nevoie de unul, cand are telefon? spun eu mirata. O vad cum se stramba nemultumita.

-Nu e aceeasi senzatie. Trebuie sa am pielea mai catifelata decat pana acum.

-Pentru astea sunt toate acele geluri?

-Exact, le-am cumparat pe toate, si crede-ma, au fost foarte scumpe. 

-Nu ai aflat inca cine a folosit gelul inainte?

-Nu, dar cand o sa pun mana pe acel ticalos, dintre ei, trei, o sa ma asigur ca ramane fara prosop, dupa ce se spala.

-Urat.