Adrinette (Obstacolele iubirii)

1 - Acum un an (partea I)

Marinette pov
Am împlinit 15 ani. Sunt mult mai mare, mai încrezătoare, sunt "noua Marinette". Of! Pe cine păcălesc tot așa am rămas o fata care îi este frica de sentimentele ei, o fata care nu poate sa-si exprime sentimentele fata de băiatul care s-a îndrăgostit. Azi e prima zi de școală. Clasa a 10-a, nasol nu? Nu am niciun chef sa mă duc! Acum un an s-au întâmplat multe lucruri rele, din pricina lor am început sa sufăr. Desigur o sa va spun ce s-a întâmplat. Marinette Dupain-Cheng se tine de cuvânt. Pai, sa începem. Orele se terminasera. Îmi amintesc de aceea zi de parcă ar fi ieri. Eram în clasa și nimic nu știam ca Ayla și Nino planuisera ceva. Îmi strângeam lucrurile grăbită. Apoi îl văd pe Adrien Cum se apropie de mine sa vorbim. Atunci aud un zgomot. Ușa se închise. Sunt furioasa numai când îmi amintesc.
Flash Black

Eu: Ce s-a auzit?
Ad: O! Nu, nu! Ușa este încuiată! 
Eu: CUM? Ce ne facem? *nelinistita*
Ad: Nu știu. Putem sa strigam după ajutor. *incordat*
Eu: Alya! *soptind*
Ad: Ce-ai zis? *curios*
Eu: Nimic.
Ne apropiem amândoi de ușă și începem sa urlam ca doi nebuni.
Eu/Ad: AJUTOR, AJUTOR! NE AUDE CINEVA? ALO, ALO! AJUTOR!!!
După 5 minute de țipat ne oprim. A început sa rada, nu știu Cum poate în asemenea situație. 
Eu: De ce razi? *supărată și ingandurata*
Ad: La noi Cum încercăm să tipam ca disperați și nu ne aude nimeni.
Eu: Ha ha... ha ha!
Ad: Ce vrei sa facem?
M: Cum adică, suntem închiși și tu întrebi asta, ce-am putea face? *nervoasa*
Ad: Sa discutam!
Eu: Of, mama! Numai asta nu!
Ad: Și ce mai zici? Ce faci în timpul zilei?
*Wow! Nu mă mai bâlbâi!*
În gândul lui Marinette
Sunt o super eroina ce salvează Parisul în timpul zilei. Eu sunt buburuza și mă lupt cu răufăcătorii.
Înapoi la realitate
Eu: Pai, îmi place sa desenez și sa creez haine.
Ad: Super. Nu mă gândeam. Când o sa mai vin la tine acasă o sa mi le arăți. 
Eu: S-sa vii la m-mine? 
Ad: Da. De ce nu?
Eu: Ce-ar fi acum sa vina Motan Noir sa ne salveze? *evit subiectul.*
Ad: Da. Dar cred ca are treburi Mai Importante. Dar buburuza?
Eu: Pai cred ca și ea la fel.
Ad: Și...Cum ți se pare Motan Noir?
Eu: Bine. Dacă chiar vrei părerea mea?
Ad: S-o auzim.
Eu: Pai el nu e cine știe ce. O calcă pe buburuza pe nervi și asta urăsc. În plus nu poate sa-i spună Cum trebuie ca o iubește. Este uneori prea pervers și enervant.
Ad: Auci! Tu se unde știi? 
Eu: Am ghicit.
Ad: Acum așteptăm.