Adrinette (Obstacolele iubirii)

30 - Felix (partea I)

Adrien pov
Ajung acasă unde sunt întâmpinat de Nathalie.
Na: Bună seara Adrien!
Eu: Bună Nathalie!
Na: În camera ta te așteaptă o surpriza.
Eu: Okkkk. Mulțumesc!
Ce surpriza? Este cumva ziua mea și am uitat? Neea! N-are cum!
Urc scările și ajung în camera, acolo îl văd pe...
......................................................Pe Felix!!!???
F: Bună, vere! 
Eu: Bună Felix! *îl iau în brațe*
F: Ce mai faci? Nu te-am mai văzut! Cum ești? 
Eu: Mă bucur ca ești binedispus! Nu mă așteptam să vii aici!
F: O sa stau o săptămână! Nu e grozav?
Eu: Tare!
(IMAGINATI-VA CE II VA FACE LUI ADRIEN! Pentru cine nu știe, este un personaj rău! Oricum ve-ti vedea în continuare ce se va întâmpla!)
F: Voi dormi în camera de oaspeții. 
Eu: Ok. Dacă ai nevoie de ceva sa nu eziți sa mă întrebi! 
F: Așa o sa fac vere.
Eu: Auzi? Ne jucam șah? Când eram mici tare ne placea! Mai știi!?
F: Da. Mereu te băteam.
Eu: Acum îmi iau revanșa. 
Mă urc sus și mă uit prin albume. Poate mai am încă tabla de șah. 
F: Auzi vere?
Eu: Da, vere.
F: Cum îți merge cu fetele?
Eu: Minunat. Am chiar și o iubita pe nume Marinette. *tip eu ca sa mă asigur ca m-a auzit*
F: Super! Mie de ce nu mi-ai zis! Sa mi-o arăți intr-o zi.
Eu: De ce nu mâine? 
Ca oricum vine la mine!
F: Ok. O sa văd cine ti-a picat cu tronc. Ce fata ia furat inima varului meu!
Eu: Bine, bine. Nebun ce ești! 
Cobor jos cu tabla de șah. 
F: Ești pregătit sa te bat din nou?
Eu: Doar dacă nu ți-e frica sa pierzi!
F: Nici gând.
Ne așezăm pe pat și începem sa jucam. După o jumătate de ora de concentrare Felix îmi șah mat. Rămân cu gura căscată. 
Eu: Bravo vere! *îl felicit*
F: Mersi. Vezi ca ti-ai luat bătălie.  Eu: Încă o runda?
F: S-a facut!
Mai jucam o runda. Mai am puțin și câștig dar Felix face o mutate inteligenta și îmi ia regele. Cum a făcut? 
Eu: Wow! Te pricepi!
F: Ai pierdut din nou. Ti-am zis ca te înving! 
Eu: 3 din 3?
Chiar când sa-mi răspundă se aude un ciocănit la ușă. 
Este Nathalie. 
Na: Este gata cina! Coborâți la masa!
Eu/F: Ok. *la unison*
Na: Vă așteaptă tatăl tău Adrien!
Nathalie pleacă. 
Eu o iau înainte și Felix vine și el.
Tm: Luați loc!
Luam amândoi loc în scaunele mici pe langa masa cea mare.
Tm: Cum îți merge Felix?
F: Minunat unchiule! 
Tm: Adrien! Mâine ești liber sa te odihnești după toate ședințele foto. 
Eu: Ok, tata. Perfect!
Aăămmm...mâine pot invita o prietena, te roog!
Tm: Cu condiția sa nu stea prea mult. 2 ore sunt deajuns. Poți pleca mâine oriunde dorești cu bodygard-ul tău și cu Nathalie, am fost clar?
Eu: Da. Mulțumesc.
F: Ce o sa ne mai distrat mâine! 
După ce terminam de mâncat plecam în camerele noastre. 
Eu: Mâine voi fi eu cu varul meu și cu Marinette!
P: Blah, blah, blah. Prea mult vorbit, vreau brânză! 
Eu: Cat?
P: 5 kg îmi sunt de ajuns!
*se fraca pe burta*
Eu: 5 kg???
P: Sau mai mult!
Eu: Îți dau 3 farfurii, atât! 
P: Îmi ajung deocamdată.
Ii dau "iubirea" lui și mă pun în pat. Adorm instant.

Mă trezesc sus pe Turnul Effelle. Ce caut eu aici? Mă uit la mine și văd ca sunt transformat. A! Destul de ok. 
O văd pe buburuza care venea spre mine. Oare se ce?
B: Bună Adrien! Nu-mi vine sa cred ca ești Adrien Agreste!
Eu: Cum? Eu nu sunt Adrien! *speriat*
B: Ba da. Te-ai detransformat în fata mea.
Eu: Când? 
B: Acum.
Mă uit la mine și observ ca nu mai am costumul. Ceee?
Eu: Nu trebuie sa îmi stii identitatea.
B: Dar nu contează. Suntem împreună, asta este tot ce contează!
Mă uit mai bine în jurul meu și observ un băiat cu gluga neagra. Nu puteam vedea cine este. Are un cuțit în mana! Se apropie de buburuza! Ce vrea sa facă? 
Eu: Buburuzo, ai grija! În spate!
B: Cum???
Atunci aceea băiat îi învinge cuțitul în inima fără mila.
Eu: Nuuuu! Ce ai făcut? 
Acel baiat: A trebuit. Nimeni nu trebuie sa va știe identitățile. 
Eu: Cum ai putut! Știi pe cine ai înjunghiat? Ea este eroina Pariului. 
Acel baiat: Pentru bunele tău. 
Se face nevăzut și pleacă. 
O iau în brațe și sângele ei îmi curge în mâini. 
Eu: Nuuuu!!! Nu mă părăsi, te rog! N-o FACE!
B: Așa este mai bine. *devine palida și nu-i mai simt respiratia*
Eu: Nu muri. Te duc la spital.
Ramai cu mine! Te implor!
B: La revedere, Motan! *si moare*
Lacrimile îmi curg pe obrajii neîncetat. 

Eu: Te rog! Nu! NUUUUUU!!!
Mă trezesc și îmi dau seama ca a fost un vis. Ce bine! Iubirea vieții mele ar fi putut sa moara!
Nu buburuza, nu ea!
Și pe ea o iubesc! Sunt așa de îngândurat.
P: Ce-ai pățit, pustiu???
Eu: Am visat ca buburuza era moarta. Cineva a injunghiat-o fiindcă m-am detransfornat fără sa vreau.
P: Gata! A fost un vis!!! Mai dormeam. *zice somnoros Plagg* Clipesc incontinuu de câteva ori și plec spre baie sa-mi fac rutina de dimineață.