Adrinette (Obstacolele iubirii)

40 - Rapirea

Marinette pov
Mă trezesc. Razele soarelui îmi luminează fata. Oare unde mă aflu? Încerc sa-mi fac privirea cât mai clara. Somnul mă copleșește. Închid iar ochii. Mă trezesc din nou și de data asta pot vedea unde mă aflu. Mă uit la mine și văd ca sunt legata de un scaun strans. Sunt răpită! Mama, cel care m-a răpit chiar azi, azi de ziua mea este un ******* de om.
Încerc sa mă dezleg, dar sunt legata prea strâns. Mă doare capul îngrozitor, iar corpul mi-l simt moale. Ce tot am? Era ceva în băutură, sigur. Of! Durerea mă copleșește total. Încerc sa mă mișc, sa mă sucesc și sa spun ceva, dar în zadar. Limba începe sa-mi dezamorteasca. Cred ca îmi revin.
Eu: De ce sunt aici? Unde mă aflu? Cel care m-a adus aici o sa plătească scump!
Încerc sa mă dezleg. Funiile sunt mult prea strânse. Ahh! Ce bună era o geaca felinei acum!
Văd o silueta neagra care se apropie de mine.
Eu: Ce vrei de la mine, psihopatule!
???: Nu vreau nimic și nu-s psihopat! Și nu încerca să te dezlegi, funiile au noduri marinaresti!
Mă uit mai bine și îl văd pe...Nath? Pe Nathaniel?
Eu: Bravo, bravo! Mai trebuie sa aplaud și sa iti dau un premiu, dar nu mă pot mișcă, mă ajuți?
Nt: În niciun caz, păpușă. 
Ești numai a mea, acum!
Eu: Ba nu. Nu voi fi niciodată! Sunt a lui Adrien.
Când aude numele lui îmi da o palma. Ahh! Mai tare nu putea!
Nt: Sa nu te mai aud ca-i rostești numele, da păpușă? 
Eu: Asta s-o crezi tu. Adrien, Adrien! AJUTOOR! Iubitule! *vreau sa-l văd cum se umfla în pene*
Îmi mai trage o palma. Ce nenorocit! Când o sa pun mana pe el o sa rămână doar piele. Las' ca o sa mă dezleg, o sa-i arate buburuza o lecțiile de bune maniere.
Nt: Nu mai vorbi despre el! N-o sa te salveze!
Eu: Nu fii așa sigur.
Acum sigur pisoiasul meu a aflat ca lipsesc, s-a transformat în Motan Noir și sigur mă caută. O sa vadă el când mă găsește. E dus cu pluta!
Nt: Te iubesc, curând și tu vei învață să mă iubești!
Eu: Niciodată. Mai bine îl iubesc pe dracu' ca este mai ușor de iubit decât tine!
Se enervează și îmi injectează ceva roșu în piele.
Eu: Ce naiba...faci?
Îmi simt ochii grei și la fel și corpul. Nu îmi mai pot tine ochii deschiși. Ce mi-a injectat în pielea, nesimțitul?
Văd negru și adorm. Ultimul lucru pe care îl văd este zâmbetul de pe fata. O sa îl șterg eu când o sa-mi revin. Va vedea el!

Motan Noir/Adrien pov
Am cautat-o aproape prin tot Parisul. Toată lumea este îngrijorată de ea! Gândește Motan, gândește! Dacă as fi un răpitor, un as duce-o? Unde?
Îmi sare în ochii o casa parasita, veche și iluminata. Super ciudat! Acolo sigur este. Sa-mi încerc norocul. Îmi extind bățul pana la aceea cabana. Geamurile sunt pline de praf și sunt murdare. Le șterg puțin cu mana și observ o fata legata de un scaun. Este bluenetta mea! O, nu!!! Deschid geamul, mă uit împrejur și nu văd pe nimeni. 
Eu: Mari! Mari! Am venit. Trezeste-te, te rog!
Nimic. Nu se trezește. Cine ia făcut ăsta o sa plătească scump pentru ce a făcut! 
O dezleg de nodurile astea  marinărești.
Eu: Mari! Mari! Iubito, trezeste-te! Ce ti-a făcut?
Nimic. Tot nu s-a trezit. Ce a pățit? Îi verific reparația sa fiu sigur și observ ca respira. Atunci de ce nu se trezește?
Dintrodata se aud niște pași. O silueta neagra se aproprie de noi. Gata! Știu cui sa-i cer socoteala!
Eu: Tu de colo! Aratati fata și lupta ca un las ce ești!
Ce i-ai făcut nemernicule? 
???: În primul rand nu-s las.
În al doilea rand nemernic ești tu și în ultimul rand o sa vezi ce i-am făcut. 
Se aproprie mai mult și văd un par roșcat. Ia stai puțin... e Nath!
Ce naiba vrea de la ea?
Eu: Nathaniel!? Ce ai cu ea?
Nt: O iubesc și vreau sa fie a mea!
Eu: În niciun caz. Ea mă iubește...adică îl iubesc pe Adrien! Nu te-ar iubi niciodată!
Nt: O, ba da.
Eu: Ha! În visele tale.
Nt: În visele mele eu și cu ea ne căsătorim. 
Eu: Taci! *tip la el*
Nt: Nu vreau. Noi doi o sa fim împreună. Știi de ce? I-am injectat un elixir de dragoste. Cel care îi injectează în pielea, va fi cel de care se va îndrăgosti.
Eu: Ba nu. Taci! Nu știi ce zici!
Nt: O, ba da.
Îmi arata o sticluță cu o substanță roșie. Sper sa nu fie adevărat cea ce zice!
Nt: Vei vedea. Nu contează unde o duci ca tot la mine va venii.
Eu: Noi vom pleca, dusule cu pluta.
O iau pe Mari în brațe și îl las ca ochii în soare sa rada cât vrea.
Merg ce merg pana ajung la mine acasă. O pun pe pat încetișor sa n-o zgaltai. O învelesc cu o pătura și o sărut dulce pe frunte. Saraca mea bluenetta! O sa plătească scump și bine pentru ce ia făcut. Nu se trezește. Zici ca n-ar avea suflu. Mă detransform. 
II anunț pe toți ca Marinette este la mine și este în stare buna. Ca nu este rănită în vrun fel. Le-am spus părinților ei ca va sta la mine 2 zile. Ei au fost de acord. Am inventat o scuza. Ca s-a dus sa se plimbe sau cam așa ceva.
O schimb într-un tricou de al meu. Îl vine pana în genunchi. Este așa de drăguță cu el!

După 2 ore
Au trecut doua ore și bluenetta mea tot nu s-a trezit.
Eu: Marinette! Marinette! Trezeste-te, Iubito! 
Văd ca se mișcă. În sfârșit! Începe sa se foiasca din ce în ce mai mult. Deschide un ochi.
Eu: Ești treaza!
O îmbrățișez strâns.
M: Nu pot respira!

Perspectiva lui Mari
Mă trezesc în camera lui Adrien.  Ce caut aici? Ce s-a întâmplat? Nu îmi aduc aminte nimic. Știu ca eram la petrecere și atât. Încolo nu îmi mai amintesc nimic. Mă doare îngrozitor capul. Ahh! Oare de ce? Am băut și nu știu eu?
Eu: Adrien...de ce sunt aici? Tu de ești aici? Eram la petrecere și în coli nu mai știu. 
Ad: Ce bine ca te-ai trezit! Timp de 2 ore n-ai dat niciun semn de viață. Parcă erai în coma.
Eu: Da. Dar ce-am pățit? Am băut și m-am îmbătat? 
Ad: Nu din contra ai fost răpită.
Eu: Am fost ce??? De cine?
Ad: Nu-ti amintești!?
Eu: Nu. Trebuie?
Ad: Da. Nenorocitul de Nathaniel! Ce ti-o fi făcut?
Eu: Stai! Nath?! De ce el?
Ad: Pai, ... *îmi povestește tot*
Eu: Cum? Nu îmi...
După ce îmi zice amintirile îmi dau navala în mintea mea. Acum știu.