Adrinette (Obstacolele iubirii)

36 - Sinuciderea

Când aștept sa fac impactul cu mașina și mă pregăteam sa mor doua brațe mă trag pe trotuar.
Îl îmbrățișez strâns. Deschis ochii și observ ca nu-i Adrien, ci Lucas.
Lu: Marinette, ai înnebunit! Ce vroiai sa faci? Cum ai putut sa te sinucizi!?
Eu: Mulțumesc ca mai salvat, dar nu era nevoie, trebuia sa mă lași sa mor! Sufeream mai puțin!
Lu: Ai înnebunit! Sa te las sa mori? Este o fata inocenta, buna, creativa, isteață, frumoasa. Cum sa te las sa mori? Ar fi fost păcat ca o fata așa tânără și buna ca tine sa moara, nu crezi?
Eu: Mulțumesc Lucas!
Lu: N-ai pentru ce! Spune-mi, cine te-a supărat! Nu ai fi sărit în fata mașinii degeaba! Te cunosc.
Eu: Adrien. El m-a rănit. Azi eu și cu el face o jumătate de an de când ne iubim și...și...El a...
Lu: Şşşşş! Nu trebuie sa-mi zici dacă nu vrei. Vreau doar sa te calmezi, atât! Respira!
Eu: Ce bine este ca îmi ești alături! *lacrimile îmi curg fără oprire*
Lu: N-ai pentru ce. Eu îți vreau doar fericire. Nu contează ca îmi ești prietena, vreau sa fii fericita! Nu te vreau distrusa, nu vreau sa te văd suparata!
Eu: Awwww! Ce drăguț! *mă ridic mai bucuroasa putin*
Lu: Haine acasă la tine!
Eu: Ok.
Lu: Promiți ca n-o sa te mai sinucizi?
Eu: Promit. *îmi pun degetele încrucișate la spate*
Nu-i pot promite asta! Sunt intr-o stare deplorabila.
Ajung acasă și Lucas mă sărută pe frunte părintește și pleacă. Eu intru în brutărie și urc repede in camera mea. Nu vreau sa mă vadă părinții în starea asta. Le-as da și lor motive de îngrijorare.
Mă ghemuiesc în pat și iau perna în brațe. Cum a putut sa mă trădeze așa!? Nu-l mai cunosc pe blondul de care m-am îndrăgostit. Cel pur și inocent.
Iau o fotografie de a lui și o rup în doua. Tikki iese din gentuta și mă vede în ce stare sunt.
Eu: Bună, Tikki!
T: Marinette, cum te simți? Cea fost în capul tău? Dacă mureai cine mai era buburuza, cine mai stătea cu mine, cine mi-ar fi imbunat ziua?
Eu: Of, Tikki! Nu știu. Sunt distrusa. Nu mai vreau sa fiu buburuza pentru o vreme.
T: Ce? Nu, nu, nu! Putem rezolva. Nu îți dă jos cer...
Mi dau jos și Tikki dispare.
Dar când vreau sa-i pun în cutia miraculoasa, amintire îmi vin în minte.
Eu: Nu! O sa fiu puternica, trebuie sa lupt cu răul! Maestrul Fu mi-a dat o responsabilitate! N-o pot ignora.
Îmi pun înapoi cerceii. Tikki apare din nou.
T: Slavă Domnului, Marinette! Ce bine!
Eu: Maestrul Fu m-a ales pe mine cu un motiv. Voi duce lupta pana la capăt. Nu mă voi lăsa invinsa!
Dar, sufăr prea mult! O sa vadă el.
În timp ce Tikki mă ruga de 10 mii de ori sa nu fac vreo prostie de a mă sinucide, eu cobor la bucătărie fără s-o ascult. Iau cel mai ascutit cuțit și plec spre Adrien.
Când ajung îmi fac câteva tăieturi pe fata și pe mâini și las sa-mi curgă sângele. Ascut cuțitul la spate ai mă îndrept spre camera lui.

Perspectiva lui Adrien
Explicația cum s-a ajuns aici
O aștept pe Mari în pat. Sunt frânt, mă ia somnul și adorm.
Cineva deschide ușa încet. Presupun ca-i Mari a mea. Când ajunge lângă pat, o iau de mana și o răsucesc pana ajung deasupra ei. Încep sa o sărut și ea îmi răspunde. Deschid ochii și observ ca-i Lila. Ce Doamne iarta-ma, am făcut!???
Aud cum se deschide ușa și cu coada ochilor o văd pe Marinette. Rămâne nemișcată câteva momente și lasă baloanele sa pocnească în tavan. Mă despart de ea. Când vrea sa-mi zică ceva nu poate, căci lacrimile i se preling pe obrajii. Ce-am făcut??? Își strânge pumnul și trântește ușa nervoasa. Sunt un bou, am ranit-o din nou. Chiar azi!
Încerc sa plec, dar c***a de Lila mă oprește.
L: Iubitule, unde te duci?
Eu: După Marinette, scorpie ce ești! Cum ai putut sa intri în camera mea fără anunț și sa mă săruți.
L: Hai ca și tu mai sărutat.
Eu: Da. #&',,/$5 (*&$ Fiindcă am crezut ca ești Marinette.
L: Las-o pe ea. Vino la mine!
Eu: Ieși afară! Acum!
O iau de par și o duc afară cu forța. După fug după bluenetta mea care plângea și alerga fără oprire. Dintrodata se oprește. O mașină este pe cale s-o calce.
Eu: Nuuuu! Marinette!
Înainte sa o lovească Lucas o trage pe trotuar. Lucas, ești fratele meu! Îți multumesc ca ai salvat-o!
Se ridica si pleacă cu ea spre casa. Plagg, iese din camasa mea
P: Ai facut-o de oaie, pustiu!
Eu: Știu. Nu am vrut. Mă duc după ea!
P: Stai! Nu acum, mai târziu. Las-o sa-si revină!
Eu: De când dai tu sfaturi bune?
P: De acum.
Merg acasă. Mă pun în pat și mă gândesc numai la Mari. Sper ca nu vrea sa se sinucidă.
Trec zece minute și mă uit pe geam. O văd pe bluenetta mea. Este Mari! Vine aici!
O aștept. După câteva minute ușa se deschide. O văd plina de sânge, este tăiată pe fata și pe micile ei fine.
Eu: Ce ti-ai făcut?
M: Numai din vina ta!
Eu: Nu. Îmi pare rău. Lasa-ma sa-ti explic.!
M: Este prea târziu.
Scoate în cuțit și începe sa se taie. Tikki iese din gentuta și o roagă sa se oprească. Eu si cu Plagg facem același lucru.
M: Asta este pentru mine. *își face o tăietură pe mana stanga*
Asta este ca nu pot renunta sa nu mai fiu buburuza. *își face una pe mana dreapta*
Asta este pentru ca nu te pot uita. Te iubesc prea mult! *își face tăieturi pe ambele maini*
Și asta este pentru ca vreau sa văd cum suferi. *își face una pe fata*
Eu: Te implor nu te mai tăia! *mă pun în genunchi în fata ei*
M: Asta trebuie sa gândești înainte sa mă faci sa sufar!!! *țipă la mine*

Pam Pam Paam! Va las în suspans! Hihihi!
Știu ca o sa mă omorâți!
Dar îmi place sa va țin în suspans.
MU HA HA HA!!!
PE CURÂND!!! XOXO!