Adrinette (Obstacolele iubirii)

24 - Cabana de la pădure (partea a II-a)

Încă ma revanșez!  O sa fac mai multe capitole. Bye gyus!!!
În continuare...
Veți vedea!

Mă trezesc de dimineață lângă Adrien. Ce drăguț este când doarme! Mă joc cu firele din parul lui. Cu grija nu vreau sa-l trezesc. Vreau sa mă ridic, dar mă prinde de talie strâns și își pune picioarele deasupra a lor mele. Băiatul ăsta! Ce mă fac cu el? Nu știu ce sa fac!
Mă zbat ce mă zbat dar nu reușesc. Este prea puternic. Cum sa-l trezesc?
Eu: Adrien! Adrien! Iubitule, da-mi drumul ca sa fac micul dejun!
Mormăie ceva, cred ca pot înțelege. Of, ce mă fac eu cu el?
Ad: Da...mmmm...îmmfff...încă cinci minute Nathalie!
Eu: Eu nu sunt Nathalie!
Adrien, iubitule! Sus, trezeste-te!!!
Ad: Da...da încă cinci minute și după...
Mă plictisesc. Încep sa mă enervez! Din instinct îi bag degetele în coaste. Se strâmbă rău și mormăie ceva dar nu se trezește. Se întoarce pe partea cealaltă. O, ce bine! Dar tot vreau sa-l trezesc! Mă gândesc Cum as putea sa-l trezesc. Îl zgaltai de câteva ori și nu știu Cum fac de îl împing ca se rostogolește și cade pe jos. Ups! Din greșeală, fără intenție, cu neatenție! Se încrunta și mormăie ceva furios apoi adoarme la loc. Ce greu este de trezit! Dacă știam angajam o parada sa-l trezească.
Eu: Scuze. Adrien, Adrien! Ești bine?
Ad: Nu știam ca șoseaua este așa tare! *adormit*
Eu: Ce sosea? Visează sigur. 
Mă aplec punandu-ma deasupra lui și mă apropii sa-l sărut. Buzele noastre se ating, iar el îmi răspunde la sărut. Mă ia strâns de talie adancind sarutul. Ce șmecher este! Las' ca vede el! Închei sărutul și vreau sa-i spun ceva dar nu apuc bine ca mă trage și cad lângă el pe pieptul lui. 
Eu: Adrien! Te-ai trezit asa-i? Ce șmecher ești! Sa știi ca nu te voi trezi în fiecare dimineață așa! Sa nu te bazezi pe asta. 
Ad: De ce? Ar fi frumos!
Zice în timp ce-mi desface parul si isi trece mâinile prin el.
Eu: Fiindcă nu vreau sa ajung așa! Dar ce încăpățânat ești...
Nu apuc sa mai zic nimic ca îmi fura un sărut. Mă despart din el și îi lovesc cu piciorul.
Ad: Awww! Asta pentru ce-a fost? Eu: Sa nu mai fii așa de nesimțit!
Ad: Cum mai făcut? 
Fără sa ezite începe sa mă gâdile.  Eu: Nu *ha ha* stai *ha ha* las' ca vezi *ha ha* tu!
Aer *ha ha*!!!
Se oprește pentru un timp.
Aer, numai avem aer!
Ad: Așa iti trebuie!
Mă ridic și trag drapelile ca sa pot lăsa soarele sa intre în camera. Peisajul este unul incredibil! Plin de copaci și natura. Simt cum doua mâini mă iau de talie și tresar.
Eu: Adrien! 
Ad: Dap. Te-ai speriat?
Eu: Nu. Sa nu mai faci așa!
Ad: Ce vrei sa facem azi?
Eu: O excursie prin pădure! 
Ad: Se face!
Îmi iau hainele din valiza și când dau sa plec iubitul meu mă ia de mana și mă răsucește, eu ajungând la pieptul lui.
Eu: Ce faci? 
Ad: De ce nu te schimbi de fata cu mine? *pervers*
Eu: Ai înnebunit???
Cred ca sunt roșie ca o roșie mare și coapta.
Ad: De ce nu? Ție rușine de mine??? *curios*
Eu: Normal așa ca voi pleca.
De data ăsta chiar plec în baie.
Mi-am ales o rochie destul de scurta, pana în genunchi, de culoare albastra. Ce rău că rochia ăsta are fermoal! Nu pot sa-l închid. Of! Sa-l chem pe Adrien.
Eu: Adrien! 
Ad: Daaa. S-a întâmplat ceva?
Eu: Vino aici!
Adrien vine și mă vede. Se holba mai bine ca la desert.
Eu: Nu te mai holba și inchide-mi și mie fermoarul, te rog!
Ad: Ok. 

Adrien pov
Este așa de frumoasa! Are un corp așa de fin. Uneori chiar mie frica sa n-o lovesc la cât de fragila este! Trebuie s-o protejez mere căci dacă ar păți ceva din vina mea nu mi-as ierta-o. 
Ii apuc cu mâinile părțile rochiei și îi trag fermoarul pana sus.
Ce bine îi sta!
Eu: Gata!
M: Ce bine! 
După ce se încălță, își face parul și celelalte chestii de fete iese din baie. Mă duc și eu și mă îmbrac intr-o pereche de blugi scurți albaștri, un tricou negru și o jacheta gri, în picioare îmi iau teniși albi. Parul mi-l aranjez puțin și ies din baie. N-o văd deloc pe Marinette. Cat timp oi fi stat! Nu contează! Mă duc s-o caut. Când cobor scările mirosul de clatite cu Nutella îmi învăluie nările. Deja brunetta mea a gătit! 
M: E gata micul dejun! Fugi și trezeste-i pe porumbei și pe Tyler!!!
Eu: Da șefa.
Ridic o pana la frunte în sens ca am priceput.
Mă duc în camera unde sta Tyler și cand deschid usa îl văd deja trez uitandu-se pe telefon.
Eu: Vere! Este gata micul dejun!
T: Vin, vin!
Închid ușa și pornesc sus la etaj spre camera porumbei.
Bat la ușă sa n-am vreo surpriza și când o deschid îi văd pe cei doi jucandu-se pe o tableta.
Al/N: Aproape, aproape...gata!
Am câștigat! 
Încep sa rada și sa se îmbrățișeze.  Eu: *tuse falsa* Este gata micul dejun!
Al: Ok, venim.
N: Dap, bro!
Închid ușa și mă îndrept spre scările. După ce le cobor, o văd pe Mari care se întindea după pahare.
M: A! Iubitule! Mă poți ajuta cu paharele? Nu ajung.
Eu: Desigur.
Mă întind după pahare și îi le dau.
Eu: Ce te-ai face fără mine!
M: Așa e.
Ne așezăm la masa și eu încep instant sa înfulec clătitele. Yummy!
M: Mai încet! O sa te îneci!!!
Eu: Sunt asa bune! *cu gura plina*.
M: Mă bucur ca-ti plac! *îmi zâmbește*
Auzim pași celorlalți. Cred ca vin!
Porumbei: Neata! *în cor*
T: Neata, copii!
Eu/M: Neata și vouă! 
Se așează la masa și încep sa mănânce. 
Al: Chiar sunt bune! *cu gura pe jumătate plina*
N: Soro, te pricepi!!!
T: Le faci cum le făcea mama!
M: Mulțumesc. 
După ce strânge masa ne ducem fiecare în camera sa sa ia câte ceva pentru excursie.
Eu am luat într-un rucsac tot ce am nevoie eu și Mari. Dar nu va așteptați sa o las pe ea sa care ceva? În niciunde caz.
Luam strictul necesar. Telefoane, apa, spray pentru insecte, ochelari de soare, harta (în caz de ceva), gustări și alte câteva lucruri. Ieșim din camera unde ne așteptau Alya și Nino. 
Coboram scările și îl vedem pe Tyler care era și el gata și pornim.
Eu: Simțiți prieteni? Aer curat!
M: Așa e. *ia o gura mare de aer*

După 10 minute de mers
Al: Copii! Ne oprim? Nu mai pot.
M: Haine Alya! Este așa de frumos aici încât as merge 50 de km pe puțin.
Îmi place entuziasmul ei. Este contagios.
Eu: Așa e.
Ne oprim pentru o ca am ajuns în fata unui iaz mare. Era așa de frumos!
M: Alya! Hai sa mergem sa mai exploram puțin! Vii?
Al: Ok, Ok. Dar sa nu mai bați la cap!
M: Bine.
Ad: Stai Marinette! 
Se oprește și își îndreaptă fata spre mine.
M: Da!
Eu: Promite-mi ca o sa aveți grija și ca n-o sa te îndepărtezi! Sa ai mare grija! Sa nu te îndepărtezi prea tare! Ne-am înțeles?
M: Ok, Ok. Grijuliu mai ești! *amuzata*
Eu: Alya! Sa aveți grija!
Am rămas doar noi trei ca intre băieții. 

Marinette pov

 

Gata și cu acest capitol! 
Sper ca va place!  Nu uitați sa dați pe steluță dacă va place!!!