Adrinette (Obstacolele iubirii)

25 - Pierduta în padure (partea I)

Merg ce merg cu Alya pana ce mă oprește.
Eu: Ce se întâmplă Alya? 
Al: Este foarte frumos aici, nu?
Eu: Da, este. Hai sa mergem mai departe.
Al: Nu are fi o idee buna, Adrien a spus cu exactitate sa nu ne îndepărtăm! 
Eu: Și ce? Nu mai sunt copil mic, am 15 ani, sunt adolescenta.
Al: Cum spui tu!
Mai mergem un km, doua, cinci pana când Alya se oprește din nou.
Eu: Acum ce mai este? 
Al: Am obosit!
Eu: Of, Alya! Ce mă fac eu cu tine?
Al: Dar am obosit! Aaaaa! 
Eu: Ce-ai făcut? De ce tipi?
Al: Nu știu pe unde am venit!
Eu: Credea ca glumești! 
Al: Nu numai știu pe unde am venit! Era în fata sau în spate? Stânga sau dreapta?
Eu: Ce ne facem?
Al: Ti-am zis sa nu ne îndepărtăm dar tu nuuu...Ai vrut sa mai mergem!
Eu: Bine scuze este vina mea.
Al: O sa ne caute băieții? 
Eu: Dacă Adrien vedea ca lipsesc, nu cred ca trebuie sa iți mai pui întrebări! Sigur Nino este îngrijorat și te caută! 
Al: Aaaa...ce-a fost asta? Este ceva în tufis? 
Eu: Nu știu. Dar sa nu-ti fie frica prietena ta este aici sa te apere!
Ne apropiem de tufis și era...

Intre timp
Adrien pov
Mă plimb de colo în colo așteptând sa vina Mari a mea.
N: Ce ai bro? 
Eu: Sunt îngrijorat pentru fete! De ce nu mai vin?
T: Ar fi bune sa le căutăm, sunt plecate de aproximativ o ora!
Eu: Haideti! Luam rucsacurile și începem sa le căutăm. 
Eu: ALYA! ALYA! MARI A MEA! UNDE SUNTEȚI? 
N: Mai încet ca surzesti animalele și pe noi. Se aude din America sigur! 
ALYA, ALYA!
Eu: Ce spuneai?
T: Fetelor, nu mai glumiți! Dacă asta faceți, nu-i amuzant! Veniți! 
Eu: Dacă au pățit ceva?
Încep sa-mi fac tot feluri de filme în cap.

Intre timp
Alya pov
În tufiș era un iepuraș. Slavă, Domnului! Era un iepuraș. Ce drăguț este!
Eu: Marinette, ce facem?
M: Hai sa mergem în continuare și sa strigam după ajutor, poate ne aude cineva!
Eu/M: AJUTOR, AJUTOR!!! CINEVA? BĂIEȚII, BĂIEȚII UNDE SUNTEȚI!? 
După câteva minute de țipat aproape rămânem fără voci.
Eu: Ce ne facem? *ragusita și încearcă sa isi drege vocea*
M: Nu știu. In curand se va intuneca! *la fel de ragusita*
Eu: Dacă băieții nu ne mai găsesc vreau sa știi ca te iubesc!
M: Și eu, nebuno! Dar nu mai gândi așa! 

După ce mai mergem 10 minute deja începe sa apună soarele. Eu eram în fata, iar Mari în spatele meu. După 5 minute de mers ne oprim.
Eu: Of! La naiba!
Mă întorc cu spatele și văd ca Marinette nu mai este. O, nu! O fi pățit ceva?
Eu: Marinette, Marinette! Nu glumi cu mine! Nu este amuzant!
Mă uit peste tot dar n-o văd. Încep sa alerg ca nebuna strigând după ajutor.
În fata ochilor îmi apar trei siluete negre. Este întuneric așa ca nu văd prea bine. Se aproprie de mine! O, nu! Ce mă fac?
Eu: Nu va apropiați ca o s-o plătiți!
N: Noi suntem Alya! 
Vocea asta îmi este cunosca din o mie, de la o posta. Sunt baietii. 
Le sar în brațe și încep sa-l pup pe Nino. 
Eu: Credeam ca n-o sa va mai găsesc! 
Ad: Unde-i Mari?
Eu: Nu știu. Ne plimbam, ne-am dat seama ca ne-am rătăcit iar Mari era în spatele meu și când m-am întors numai era. *zic tot dintr-o suflare*
Ad: Poate a pățit ceva!
Voi duceti-va la cabana. Nino ai grija de Alya! 
N: S-a făcut, bro!
Ad: Iar eu mă duc după bluenetta mea! O s-o găsesc, stați liniștiți!

Marinette pov
Îmi continui drumul liniștita cu Alya. Nu știu cum fac ca atunci când mai vreau sa fac un pas nu pot și cad. Intr-o groapa, intr-o groapa. Cine, Doamne, iarta-ma a săpat una cât un om?! Am intrat în ea la fix. As vrea s-o chem pe Alya dar nu pot căci am rămas fără voce de la atâta strigat. Grozav! Sa vedem ce fata face Alya când o sa-si dea seama ca lipsesc! La ce tot mă gândesc! Subconstient nesuferit! Încerc sa mă ridic dar nu pot. Mi-am sucit glezna și sunt plina de pământ. Piciorul meu este blocat de pământ. Doamnelor și domnilor pot spune ca sunt blocată aici în groapa! Cea mai proasta zi.
După 10 minute care am încercat din răsputeri sa-mi trag piciorul de sub mormanul de pământ, am reușit. Aleluia! Oare ce-or face băieții? Sigur mă caută, nu mă lasă așa. Cred ca o sa aștept. 
După o jumătate de ora de așteptat chiar m-am plictisit. Îmi dreg vocea și strig cât mă țin plămâni după ajutor.
Eu: AJUTOR, AJUTOR! ESTE CINEVA? AM NEVOIE DE AJUTOR!
Mă opresc și încerc sa mă ridic. Mama, dar norocoasa mai sunt! Apuc cu doua maini ieșirea gropi si mă sprijin de ele pana ce mă ridic.
Eu: 1, 2, 3. Of! N-am reusit! Dacă nu era glezna asta nesuferita sigur mă ridicam ușor. Încercarea n-are moarte așa ca
1, 2, 3. Nu pot. Of!
Mai stau puțin sa-mi trag sufletul și sa îmi masez partea care mă doare a piciorului.
Încerc din nou.
Eu: 1, 2, 3. Gata! Am reușit! 
Mă sprijin bine de mâini și ies din groapa. Ce bine!
Eu: Tikki, Tikki! Unde ești? 
*zic printre dinti*
T: Aici, Marinette! 
Te doare rău? 
Eu: Nu chiar așa rău. 
*mintind*
T: Sa fiu mai atenta!
Eu: Voi fi! Acum intra în gentuta. Tikki se duce în gentuta.
Mă uit împrejur și observ ca este noapte. Mi-e frica sa star singura noaptea, mai ales într-o pădure!
Vreau în brațe la Adrien. Vreau sa pup și sa îi zic ca îmi lipsește. Vreau sa fim la cabana, la căldură cu o ceașcă de ciocolata calda în mana sorbind zgomotos. Eu: Măcar îmi ții tu de urat, Tikki! Nu sunt singura!
T: Așa este.
Mă așez lângă un copac și mă odihnesc puțin. Am obosit tare!
Fără avertizare și fără niciunde semn a început sa ploua. Super! Mai trebuie sa ningă. Noroc ca copacul este destul de mare sa mă acopere.
Un fior rece îmi trece pe spate. O fi vara, dar îmi este tare frig. Sunt îmbrăcată intr-o rochie albastra care nu tine deloc de căldură. De ce nu mi-am luat pantaloni lungi și cu un tricou pe măsură? O geaca sa îmi tina de cald? Am luat repede rochie! Parul și rochia de pe mine, nu mai zic de piele sunt leoarcă. O sa răcesc! Întâi sa trec cu bine peste asta și apoi mai vorbesc!

Buna fanilor lui Marinette și lui Adrien. Este un capitol cam lung și îmi place cum a ieșit!  Oare ce se va întâmpla cu draga noastră Marinette?
O va găsi cineva? VA RACI?
VEȚI AFLA NUMAI DACĂ MĂ URMĂRIȚI ÎN CONTINUARE.