Adrinette (Obstacolele iubirii)

34 - Aflarea identităților

Adrien pov
Nu am deloc somn! Of, nu mă pot gândi la altceva decât la Mari a mea! Nici nu mai știu dacă este Mari a mea.
Încerc sa-l trezesc pe Plagg care dormea buștean.
Eu: Plagg, trezeste-te!
P: Da mai vreau o porție de brânză! *adormit*
Eu: Kuami-ul meu visează și în somn brânză! Of, Plagg! Ce mă fac eu cu tine?
P: Da mai vreau una!
Eu: Plagg, sus!
P: Ce e pustiu?
Eu: Asta. Plagg, scote ghearele!
Mă transform și îmi extind bățul. Ajung pe turn și o vad pe Bugabu a mea.
Eu: Bună, Bugabu!
B: Bună, Motan!
Eu: Nu am putut dormi! Tu?
B: La fel. *oftează apasat*
Eu: Ce este? Tot te gândești la Adrien? Va fi bine!
Îți pune capul pe umărul meu.
B: Dar îmi fac griji pentru el. Marinette este foarte îngrijorată și plânge. Mâine vrea sa îi povestească tot. Nu vrea sa-l vadă suferind.
Eu: Tu de unde știi?
B: Marinette mi-a spus tot.
Eu: Ok. Și cum se simte acum?
B: Nu prea bine. Nu poate dormi.
Eu: Îmi pare rău de ea.
B: Trebuie sa plec. S-a făcut târziu.
Eu: Și eu.
B: Mulțumesc ca mai ascultat.
Eu: N-ai pentru ce.
B: Noapte buna My Lady!
Eu: Noapte buna Motan!
Plec și ajung acasă.
Mă pin în pat și adorm instant.

Marinette pov
Mă trezesc de dimineață supărată. Mă duc la baie și îmi fac rutina. Când ies mă îndrept spre garderoba. După 5 minute de stat îmi aleg o pereche de blugi scurți e culoarea albastru deschis care se prelungesc cu o plasa neagra, un tricou negru cu buric și în picioare îmi iau niște botine negre. O iau pe Tikki alături de niște fursecuri și cobor jos la micul dejun.
Îmi iau repede un măr, beau un suc surde căpșuni și am pornit către casa lui Adrien.
După o jumătate de ora de mers prejos ajung. Uhhh! Ce departe este! Îmi trag puțin sufletul și apăs pe sonerie. Mă prezint și porțile se deschid. Intru în imensa vila și o observ pe domnișoară Nhatalie.
Na: Bună ziua domnișoară, Adrien este sus în camera lui.
Eu: Vă mulțumesc.
Urc scările care nu se mai termina și ajung. Văd ca Adrien este la baie. Aștept sa iasă.
După 10 minute de așteptat blondul meu iese înfășurat doar intr-un prosop. Hai ca asta-i buna! Înroșesc și mă întorc cu spatele.
Eu: Am venit sa te văd! *rusinata de situatie*
Ad: Așa. În felul ăsta! *începe sa chicoteasca*
Eu: Nu, normal ca nu. Tu ce crezi?
Ad: Ai venit sa vorbim, nu?
Eu: Eu...Adrien.
Nu apuc sa mai spun ceva ca vine spre mine, mă întoarce și mă sărută apăsat.
Ad: Știu ca nu mai trăda. Oricum dacă as fi în locul tău cred ca și eu m-as confunda cu o alta persoana care seamănă ca mine.
Eu: Mai iertat.
Ad: Nici n-am fost supărat pe tine bluenetto!
Eu: Of, Adrien! Gândul ca te-as putea răni mă ingrozeste! Mereu o sa te iubesc indiferent de ce vei face! *spun și îl pup pe obraz*
Ad: Doar atât! *mofturos*
Eu: Dap. Acum imbraca-te!
Ad: De ce? Nu-ti place ce vezi?
Eu: Adrien! *tip la el*
Ad: Da!?
Eu: Adrien! *tip și mai tare*
Ad: Ok, ok. Am înțeles. Îmi place când te înfurii! *începe sa chicoteasca*
Eu: Ha ha ha! Am uitat sa rad. *zic cu o fata serioasa*
Pleacă în baie sa se schimbe. Mă așez în patul lui și îi admir camera. Privirea îmi este amintită spre laptopul lui de pe birou. Este o poza cu el și mama lui. Chiar seamănă. Mă așez pe scaunul de la birou și mai analizez puțin poza. Adrien iese din baie și se îndrepta spre tine.
Eu: Este mama ta?
Ad: Da. Semănăm foarte mult, nu crezi?
Eu: Da. Păcat ca nu se afla și ea printre noi sa ne vadă.
Dintrodata se aude o bubuitura.
Eu: Ce-a fost asta? Mă prefac ca nu știu.
Ad: Nu știu sigur dar hai la loc sigur. Adrien mă ia de beat și mă închide în baie.
Ad: Pentru siguranța ta!
Eu: Pai și tu?
Ad: Am un loc special unde mă pot ascunde.
Eu: Ok. Ai grija de tine!
Ad: Și tu.
După ce pleacă mă transform, ies din baie fara sa fiu observata și ies pe geam. În fata mea este acumatizat făcut din pământ.
???: Eu sunt Pamantarul! Buburuza, Motan Noir dati-mi miraculousi!
Eu: Niciodată.
Apare și Motan în sfârșit.
MN: Bună My Lady!
Eu: Hei pisoiaș!
MN: Se pare ca avem o dilema!
Eu: Ia-te de cineva de plantația ta!
P: Cum îndrăznești! Va voi distruge!!! MU HA HA HA!!!
Eu: Mai vedem noi. Talisman norocos!
În mana îmi apare un clește mare.
Eu:La ce-o fi bun? Sa tăiem atmosfera?
MN: Îți vei da tu seama Bubu!
Analizez situația și observ un braț de al lui care nu se întinde ca celelalte. Acolo este obiectul acumatizat!
Eu: Fa-ti magia!
MN:S-a făcut! Gheara felinei!
Motan Noir folosește gheare felinei pe pământul pe care stă acumatizatul. Face o gripa imensa în care cade raufacatorul. Mă apropii de el și îi dai un braț cu cleștele. Iese fluturele, eu îl deposed (Știți voi. Cum face buburuza de obicei)
Eu: Talisman norocos!
Totul devine la normal.

Bip bip bip bip bip bip bip
Eu: O sa mă destransform la loc.
MN: Nu. Stai! Vreau sa știu cine ești!
Eu: Este prea periculos pentru noi în lupte.
MN: Dar...
Eu: Niciun dar. Am spus nu!
MN: Iar eu am spus ca vreau sa vad cine esti!
Mă trage de mana și mă duce intr-un loc retras, unde nimeni nu ne poate vedea.
Eu: Motan, mai este un minut și ne transformam. *încerc sa mă sucesc dar mă tine prea strans*
MN: Nu o ți dau drumul la mana. Vreau sa aflu cine ești!
Eu: Alta data. Nu acum, înțelege odată! *mă sucesc și mai tare*
NM: Smuceste-te cât vrei! Nu o sa-ti dai drumul pana nu aflu cine este sub masca asta!
Eu: Masca asta va dispărea dacă n-o sa-mi dai drumul.
MN: Nu. Incurand o sa aflu cine ești și tu vei afla cine sunt. Nu mai este timp sa pleci!
Eu: Da-mi drumul odată.

Bip bip bip bip bip bip
Ne detransformam. Eu închid ochii.
MN: Marinette, tu ești buburuza?
Eu: Da, eu sunt. Motan încăpățânat, a trebuit tu repede sa mă lași sa mă detransform în fata ta.
MN: Deschide ochii! O sa vezi cine sunt!
Eu: Nu vreau. Ai făcut destule. Întâi ai aflat cine sunt iar acum...
Nu mai zic nimic ca își lipește buzele se ale mele. Mă despart din sărut și îi trag o palma pe care s-o simtă.
MN: Auci! Mai tare nu puteai da? *zice ironic*
Eu: Mai pervers de atât nu puteai fi? *"zic eu ironica"*
MN: Deschide ochii!
Eu: Nu vreau.
MN: Nici dacă în fata ta se afla băiatul iubit?
Eu: Cee?
Din neatenție și curiozitate îmi deschid ochii. Când văd cine este îmi pun mainile la gura și fac un mare soc.
Eu: A-A-Adrien! T-Tu esti? *îl pipai sa văd dacă este real*
Ad: În carne si oase Bugabu a mea!
Eu: Nu s-se p-poate! Este imposibil!
Ad: Ba e foarte posibil.
Mă ia cu ameteala, obraji îmi ard, picioarele mi s-au inmoiat și privirea îmi este incetosata.
Ad: My Lady, ești bine?
Eu: Sunt ok. Sa mergem!
Fac un pas și văd negru.

Perspectiva lui Adrien
Nu pot crede ca fetele de care eram îndrăgostit sunt doar una! Marinette era fata care o iubeam indiferent ca avea masca sau nu.
Nu-mi vine sa cred! Dintrodata o vad pe Mari amețită și foarte palida. Mai face un pas și leșină. O prind înainte sa fac contactul cu asfaltul. O iau în stil mireasa și plec spre casa mea. Când ajung o pun pe pat, o sărut pe frunte și o învelesc. Cred ca a fost un soc prea mare pentru ea.

Buna Bubufanilor! Știu ca n-am mai postat demult. Scuzați-mă, am avut multe chestii de făcut. Plus ca am mai postat și la cealaltă carte. Sper sa va placa!
Bau cica bau bau
Pe tine de vreau
Miau miau mi
Te rog mai zambeste-mi!

Ghici cica ghici ghici
Nu fac capitole mici
Titi pica titi titi
Voi le veți citi!!!