Adrinette (Obstacolele iubirii)

50 - Finalul cărții

Nu știam ce sa fac. Sunt mult prea speriata, viețile copilor mei sunt agățate de un fir de ață. Trebuie sa-i salvez. Nu-i pot lasa sa moara. Fără ei viața mea este distrusa. Dacă mor ei, mor și eu.
Mă tot gândesc la un plan, dar nimic nu-mi vine în minte.
MN: Ce facem? Nu-i putem lasa să moară, sunt copii noștri. Spune ceva! Spune! *începe sa mă zguduie*
Eu: N-n-nu știu. Of! A învins!
MN: Cum?!
Vreau sa merg spre turn, dar Motan mă ia de mana.
MN: Nu face asta!
Eu: Trebuie. Nu-i pot lăsa să moară! Îi iubesc!
Înaintez din ce în ce mai mult.
MN: Stai! Vin și eu. Luptam împreună pana la moarte!
Ne ținem de mana și dau din cap în sens ca da. Ajungem la turn și eu negociez cu ea.
Eu: Facem așa. II lași în pace dacă eu mă supun ție. Nu trebuie sa îmi iei miraculosul. Poți avea dulcea, dulcea răzbunare. Mă vei ucide pe mine și îi vei lasa pe ei în pace. Nu îi vei lua miraculosul lui Motan Noir, nici pe al meu. Dar în schimb vei primi ce-a ce ti-ai dorit întotdeauna. Ca eu sa mor. Sa mă vezi moarta sub ochii tai, doar lasa-i în pace!

Autoarea ★★★

Voi face doua finale. Unul rău și unul bun. Pur și simplu nu m-am putut decide. Acum sa nu mă omorâți. Citiți ce capitol doriți!
Voi începe cu finalul trist al cărții.

Finalul trist:
Aștept răspunsul ei. Se pare ca-l primesc. 
CL: Ar fi chiar interesant. Draga noastră buburuza care se sacrifica pentru copilași ei. Ar fi dulcea, dulcea răzbunare. Oricum vroiam sa te văd distrusa, sa fi moarta în ochii mei. Acum îmi dai ocazia potrivita. M-am răzgândit, nu mai vreau miraculosi voștri. Te vreau pe tine moarta!
MN: N-o face! Sigur exista alta cale!
Cristalila le sa drumul copilașilor și amândoi sar în brațele lui Adrien. Mă ia de braț și mă strânge tare.
MN: Nuuu! N-o face! Nu trebuie sa se termine așa, te rog, n-o face! *zice cu lacrimi în ochii*
E/L: Mami, te rog! Te vrem în viața. Nu ne lasa! *încep sa planga*
Eu: Nu plângeți dragii mei copilași, eu va iubesc și va voi iubi mereu. Adrien, tu ești singurul băiat de care mi-a plăcut și te iubesc! Tu mi-ai adus fericirea! Adio, comorile mele!!! *spun totul cu lacrimi în ochii*
CL: Îți vei primi pedeapsa! MU HA HA HA!!!
Eu: Ca sa învingem rău este nevoie sa facem sacrifici în viața! Atunci Crisalila scoate un cuțit și mi-l învinge direct în inima.
Suspin de durere și lacrimile, împreună cu sângele dau navala pe fata mea.
MN/Copii: Nuuuuu!
Cu ultimele puteri le spun.
Eu: Vă iubesc mult!
Apoi Lila îmi da drumul și cad în jos ca o pasare rănită. Oare aici îmi este sfârșitul? Aici totul se va sfârși? Răul va învinge? Sper ca copii mei sa mă înțeleagă și sa mă iubească indiferent unde mă voi afla. Motan Noir vine spre mine sa mă prindă, dar e prea târziu. Nu îmi mai simt corpul și nu mai văd nimic clar. Mă prinde
înainte sa fac contactul cu solul și sa fie și mai dureros. Pana aici mi-a fost! Buburuza și Marinette au murit pentru totdeauna!
MN: Te rog, rezista! Vei trai! Nu se poate sfârși așa! Ti-ai sacrificat pentru noi! Nu poți muri, ești buburuza.
Ultimele cuvinte pe care le mai aud. Totul este negru, închid ochii. Asta a fost! Viața mi-a surâs și a fost scris sa mor. Sa mor pentru familie și pentru toți. Nu-i nimic. Plec cu sufletul împăcat de pe aceasta lume.