Adrinette (Obstacolele iubirii)

2 - Acum un an (partea a II-a)

Trec 5 minute.
Eu: M-am plictisit! Apropo, ție Cum ți se pare buburuza?
Ad: Mi se pare frumoasa, curajoasa, inteligenta, și...cred ca ar trebui sa-i dea o șansă lui Motan Noir.
Eu: Dar dacă nu vrea? Dacă nu-l place?
Ad: Nu poți știi niciodată!
Urma o liniște apăsătoare. Simțeam tăcerea Cum nu se mai termina.
Apoi sparg eu gheata.
Eu: Pai, dacă vrei, am putea sa...
Mă uit la el uimita Cum se așează în banca și se face comod ca la el acasă pretinzând ca nimic nu s-a întâmplat.
Eu: Cum poți sta comod în asemenea situație?
Ad: Pai, dacă n-am de ales. Vii și tu?
Eu: E-eu...s-sa vin?
Ad: Da, ce e rău în asta?
Eu: O-ok! Da.
Ad: Haine nu te sfii! Nu mușc!
Mă așezăm lângă Adrien roșie ca un rac sau mai rău ca yoyo-ul meu!
M-am pus lângă pieptul lui, era așa de bine, nu scoate niciun cuvânt.
Eu adormisem acolo iar Adrien stătea și el fără sa se miște. Adormim amândoi.
Adrien pov
Mă trezesc și o văd pe Marinette Cum doarme pe pieptul meu. Era așa de drăguță! Ce tot spun, eu o plac pe buburuza!
Dintrodata o aud Cum mormăie ceva.
M: Adrien...te te iubesc! Nu pleca!!! Stai!
Când am auzit cuvintele alea parcă era sa leșin. O fi treaza sa nu? Mă aplec și văd ca doarme. Se pare ca are un vis cu mine, dar de ce spune ca mă iubește?
Ad: O sărut dulce pe frunte și adorm la loc. Au trecut 2 ore de când suntem în poziția asta, iar eu mă simt așa de bine langa ea. Încep sa mă îndrăgostesc! Mâinile ei micuțe erau atât de delicate și buzele de un roz deschis.
După o jumătate de ora ne trezim și ne îndepărtăm unu de altul.
Ad: Ai mormăit în somn ca mă...ca mă...iubești? *nedumerit și surprins*
Ca răspuns a leșinat.
Of! Din vina mea, Cum am putut! Eu: Marinette, Marinette, trezeste-te!
Iau apa din ghiozdan și o stropește pe fata o palidă și fina pe care o are.
Marinette se trezește.
Marinette pov
Mi-am mărturisit sentimentele în somn! Ce patetica, patetica sunt! Tontozaura ce ești! Îmi este cald și mă fac palida apoi văd negru. Când mă trezesc Adrien era lângă mine. Îmi iau inima în dinți și o spun Cum n-am spus-o niciodată. Eu: A-A-Adri...Adrien...e-eu...eu...eu...t-te...te... iubesc!
În acest moment ușa se deschide. Nu mai stau pe gânduri și o iau la fuga cu spatele.
Deodată el mă striga.
Ad: Marinette, ai grija!
Eu: Ce???
În acel moment cad jos. Când sa dau sa mă ridic observ ca am o durere de cap imensa și am piciorul luxat. Toți vin spre mine și Alya sare la gatul lui Adrien.
Al: Ce-ai făcut?
Ad: Am încercat s-o avertizez, dar a căzut!
Eu: Sunt bine, n-am nimic! *minte*
N: Cum adică n-ai nimic, te doare capul și glezna ta este sucita!!! *ingrijorat*
Ad: Ești bine, vrei sa te ajut? *îngrijorat și grijuliu*
M: N-nu...nu...Mulțumesc!
Al: O ajut eu, tu ai făcut destule!
Alya mă ajuta ca sa ajung la masa. Eram foarte obosita, supărată, nervoasa și mă durea îngrozitor piciorul, începeam sa amețesc.
End Flash Back
De atunci țin legătura foarte rar cu Alya și Nino, iar cu Adrien nu mai vorbesc fiindcă îmi este prea rușine sa mai dau ochii cu el.

ESTE CAM SCURT, SCUZE! O SA VEDEȚI DACĂ MARINETTE O IARTĂ PE ALYA ȘI DACĂ ADRIEN ȘI MARINETTE O SA-SI MAI VORBEASCĂ. O SA FIE EI UN CUPLU? O sa aflați dacă citiți în continuare. Voi posta mâine un capitol sau doua.

Buburuzele mele și pisoi mei!!!
Pupici!!!