Adrinette (Obstacolele iubirii)

33 - Ne împăcăm?

Adrien pov
Am plecat după o rochie de a mamei sa văd dacă îi vine lui Mari sau dacă îi va plăcea.
După ce caut am ales una albastra, cu voal albastru deschis pe dinăuntru, cu modele florare albe și cu o curea neagra prinsa la talie. O pun intr-o cutie și mă îndrept spre camera. Când o deschid rămân șocat, deci va spun șocat, de ce văd! Mari și cu Felix aparent îmbrăcat ca mine, *copia mea* se sărutau. Deci se sărutau! Nu-mi vine sa cred, Mari! Nu tu! Nu este corect!
Se despărțea din sărut, dar nici nu apuca sa zică ceva ca eu plec, trântind ușa nervos.
Cum ai putut Mari?
Am avut încredere în tine? Și cu mine cum rămâne? Amintirile noastre, tot ce-a fost s-a destrămat! Dar de ce Felix era îmbrăcat ca mine? Cobor jos în gradina mamei. O aștept pe Mari sa îmi explice tot. Pana atunci mă mai liniștesc!

Marinette pov
După ce Adrien mă sărută, ne despărțim. Nici nu apuc sa mai zic ceva ca cineva intra pe ușa. Era Adrien? Stai ce!
Cum poate sa fie. El este aici cu mine sărutându-ma.
O, nu e Felix! Cum am putut sa fiu așa proasta. Normal ca Felix este așa de sălbatic. Adrien nu m-ar sărută cu forța, nu m-ar strânge de încheieturi și în primul rand nu s-ar gândi la asta. Adrien a plecat nervos! Nu! Din vina mea. Sa vezi ce-i fac lui Felix!
F: Ce s-a întâmplat?
Nu mă mai săruți. *își bate joc de mine*
Eu: Tu glumești! Cum ai putut sa faci asta, nesimtitule! *îi trag o palma*
Adrien a plecat supărat din cauza ta Felix.
F: Și tu ești de vina. Ai vrut sa mă săruți!
Eu: Stiam eu ca este ceva in neragula cu tine. Am simțit! Dar m-am lăsat dusa de val!
F: Recunoaște! Ti-a plăcut.
Eu: Tu te auzi? *îi calc pe picior și îi dau o palma*
F: Awwwwww! Ți ești nebuna?
Eu: Da, sunt. Acum dacă mă scuti mă duc după cel care mă merita!
F: Oare? După ce l-ai trădat!
Mă înfurii și când vreau sa-i mai dau o palma, îmi ia mana.
Eu: Opreste-te, mă ustura!
F: O sa te usture mai tare dacă nu faci ce-a ce spun!
Eu: Ha! Pe tine nu te ascult nici moarta.
F: Ba o vei face!
Ma ia de ambele mâini.
Efectiv mă imobilizează.
Eu: Lasa-ma! *încerc sa mă zbat*
F: Taci. Și asculta-ma!
Eu: Nu vreau. Da-mi drumul!
F: Nu vreau. Mai taci! Ai o gura mare dar sa știi ca ești frumoasa!
Eu: Taci. Tu au vrut-o!
Îl calc cât de tare pot pe picior. Îmi da drumul la mâini și îi dau un pumn în abdomen.
F: O sa plătești!
Eu: Asta iti trebuie daca nu mă lași, pervers ce ești!
Plec din camera nervoasa. Îmi masez mâinile care erau roșii de la trasarea lui.
Ahh! Ce tare strânge!
Îl caut peste tot în vila dar nu-l găsesc. Unde o fi? Sper ca nu-si face rău!
Îl caut și pe afară, dar nu-l găsesc!
Unde o fi?
Plec de la vila și mă ascund după în copac ca sa mă transform.
Eu: Tikki, transformarea!
Sar peste câteva clădiri și ajung la turn. Unde ar putea fi?
Eu: Unde este?
Dintrodata cineva apare în spatele meu.
???: Cine sa fie?
Mă întorc cu spatele și observ ca este Motan.
Eu: Mai speriat! Nu-l găsesc pe Adrien Agreste?
MN: De ce îl cauți? *pare surprins*
Eu: Pai prietena mea Marinette îl caută peste tot și nu-l găsește. A apelat la mine.
MN: Ooo...serios? Și cum îi merge cu trădarea?
Eu: Tu de unde știi?
MN: Nu ești singura care știe lucruri. Mi-a zis Adrien. Sunt prieten cu el.
Eu: Serios? Știi unde este?
MN: Dap. Plecase de acasă, dar eu l-am văzut și mi-a povestit totul. L-am convins sa vina acasă.
Eu: Mulțumesc, Motan! O sa-i fac o vizita sa văd dacă este bine.
MN: Nu-i nevoie. L-am verificat eu, este mai bine. A zis ca vrea ca Marinette sa îi spună ce și cum s-a intamplat!
Eu: Ok. Dar tot mă duc sa văd dacă este bine!
MN: Dar buburuzo! Și a plecat.
Of, ce încăpățânare!

Sar peste clădiri și ajung în dreptul geamului care era deschis. Intru.
Eu: Adrien? Adrien?
Ești aici?
Ad: Da, da, sunt în baie, am decis sa fac un dus ca sa-mi revin.
Eu: Ok. Sa nu faci vreo prostie ca sa te sinucizi sau ceva! Fiindcă Marinette te iubește și vrea sa Îți spună tot ce s-a întâmplat!
Eu și cu ea ținem la tine. Te rog sa nu faci ceva!
Ad: Mulțumesc, buburuza. O sa țin cont de sfatul tau.
Eu: Noapte buna!
Ad: Noapte buna!
Plec de la el. Și mă îndrept spre casa. Când ajung mă pun în pat. Nu pot adormi deloc. Sunt cu gândul la Adrien. Of, ce credula pot fi! Mă uit la micuța mea Tikki care doarme liniștită. Nu pot dormi, nu am somn.
Mă uit la ceas și observ ca este ora 3:45. Ce repede trece timpul. Eu: Tikki, Tikki, trezeste-te!
T: Da sunt treaza.
Eu: Nu pot dormi! Te superi dacă mă tran...
T: În regula. Dar sa nu stai mult! Mâine trebuie sa am putere dacă apare vrun răufăcător.
Eu: Mersi, Tikki.
Tikki, transformarea! Da!
După ce mă transform închid geamul cu grija ca sa nu se audă.
Mă duc la Turnul Effelle.
Când ajung mă pun pe metalul rece! Ce frumos este Parisul noaptea!