Adrinette (Obstacolele iubirii)

44 - Ziua la plaja cu criminalul

Mă zbat și îl dau jos mâinile. Nu știu cum îi fac un vânt de cade jos. Of, mama! Scuze Adrien.
Mormăie ceva, se ridica și se pune la loc în pat. Mă ridic din pat și mă duc la fereastra. Luna si stele sclipesc așa se frumos. Mă uit mai bine și văd constelatia carul mic. Wow! Așa de frumos! Mă uit în jos și văd valurile marii care fac un spectacol frumos.
Deodată simt doua mâini pe umerii mei. Tresar și observ ca este Adrien.
Ad: Marea este frumoasa ca ochii tai!
Eu: Ooo...iar smaraldul este frumos ca ochii băiatului din fata mea.
Ad: Cine? Cine? Îl omor!
Eu: Asta înseamnă sa te omori pe tine insati!
Ad: As face asta pentru tine!
Eu: Ooo...ce drăguț!
Mă ia în brațe și mă așează pe pat.
Eu: Știi ca puteam merge și singura, nu?
Ad: Așa este mai simplu, nu?
Eu:Nup.
Se așeza lângă mine și dormim îmbrățișați.

Dimineața
Mă trezesc și văd ca Adrien nu mai este lângă mine. Mă uit la ceas și observ ca este 12:20. Cat am dormit? Văd un bilețel pe noptiera și îl iau pentru al citi.

"Nu te îngrijora de mine, sunt bine. Te-am lăsat sa dormi pana mai târziu. Ai micul dejun în camera. Te iubesc!

Adrien

Ce drăguț! Ce Iubit bun am!
Mă uit pe masa din camera și văd tava. Mă ridic și o iau. O pun în pat. Tikki iese din gentuțe mea și se uita la un bilețel de pe tava. Îl citesc cu voce tare.

"Ai și niște biscuiți pentru Tikki. Cred ca vrea și ea niște delicatese."
M-a rugat Plagg. Pentru iubitica lui, Tikki.

Cu drag Adrien către Tikki
De la Plagg"

Eu: Plagg te iubește, te iubește, te iubeste! Plagg o iubește, o iubește, o iubește pe Tikki! *zic fericita*
T: Serios Mari? Chiar e crezi?
Eu: Nu cred. Sunt sigura.
T: Bine, Marinette. O sa-i spun ca-l iubesc!
Eu: Așa sa faci!
T: Ce face copilașul?
Eu: Bine. Se simte ok.
T: Mă bucur. O sa am grija de el!
Eu: Da. Abia aștept sa te alerge prin casa.
T: Ha Ha! O sa am grija cu micuța!
Eu: Poate cu micuțul.
T: Poate cu amândoi.
Ne punem pe ras.
După ce mâncăm, mă schimb intr-o pereche de blugi albaștri, foarte scurți, cu un tricou cu buric, alb cu floricele, în picioare o pereche de șlapi și o iau pe Tikki cu mine.
Cobor scările încet și merg spre plaja. Mă așez pe nisipul rece și mă uit la valurile care fac un spectacol minunat. Mă fac confortabila. Deodată simt doua mâini pe umeri mei. Mă întorc și îi văd pe...pe Sebastian?
Eu: Sebas, ce faci?
S: Marinette! Ce mare te-ai făcut!
Eu: Știu. Am împlinit 19 ani.
S: Ti-a căzut vrun băiat cu tronc?
Eu: Da. Adrien Agreste!
S: Adrien Agreste? Of! Prietena mea îi cade oricui cu tronc. Dar nu mie!
Eu: Da, el. Suntem împreună.
S: Super! Mă bucur sa te văd din nou. Am venit cu familia mea la plaja și te-am întâlnit pe tine. Ce mă bucur!
Eu: Și eu. Am venit cu niște prieteni și cu el aici și tu ai dat de mine!
S: Coincidenta, nu?
Eu: Dap.
S: Când o sa-l cunosc pe norocos?
???: Acum.
Cunosc vocea asta, ne întoarcem și îl văd pe Adrien.
S: Deci tu ești iubitul prietenei mele!
Ad: Deci tu ești prietenul iubitei mele!
S: Uuu...e dur!
Eu: Știu și drăguț.
Încep sa chicotesc.
Eu: Adrien, el este Sebas. Sebas el este Adrien. *dau mana*
Ad: Bine ca te-am cunoscut!
Hai Mari!
Eu: Ok.
S: Mă bucur ca te-am văzut Bluenetto și pe tine Afrien.
Ad: Adrien.
S: Știu. Vroiam sa te iau peste picior. *îi face cu ochiul*
Eu: Bine. Hai sa mergem iubitule!
*zic amuzata*
Ad: Haide!
S: Ne vedem mai târziu!
Eu: Așa facem.
Mergem amândoi înăuntru. Ne oprim.
Eu: Gelos?
Ad: Ce? Eu? GELOS? În niciun caz. Pfff...ți se pare!
Eu: Ba nu, ești!
Ad: Ba nu și punct.
Eu: Bine, bine. Cum zici, dar nu te deranjează sa mă văd cu el?
Ad: Nu. Deloc. Te poți duce. Sa ai grija, da?
Eu: Da.
Mergem și luam prânzul. După ce mănânc mă duc sa mă văd cu Sebas. Mă plimb ce mă plimb pana ce dau de el.
Eu: Uita-te! Aici erai.
S: Uita-ma! Aici eram.
Eu: Ne plimbam?
S: Nu. Defapt ai în apa!
Eu: Nu ar fi o idee buna. Ieri am avut o experiență rea. Și...
Nu mai zic nimic ca mă apuca de mana și mă duce în apa.
Eu: Sebas! Nu am costum. O sa mă ud!
S: Hai ca nu contează. Vino!
Mă duce în apa.
Eu: Nu știu sa înot! O sa mă înec.
S: Asta este ideea. Sa te îneci!
Eu: Nu! Ce tot faci? Ce tot spui? Cum adică sa mă ine...
Mă baga în apa. Mă împinge cu mâinile în ea sa mă înec. Încerc sa mă ridic.
Eu: Oprește-te! Ai înnebunit?
Îmi iau o gura mare de aer.
Ce tot face? E psihopat! Vrea sa mă omoare!!!
Ies iarăși la suprafață.
Eu: Lasa-ma! O sa mă omori! *zic cu greu*
S: Asta vreau. Te vreau moarta!
Eu: Nuuu! Du-te în pana mea! *răspun aproape fără suflare*

Adrien pov
După ce mâncăm, o urmăresc pe Marinette. Vreau sa știu ce face! Am încredere în ea, dar nu și în "acest Sebastian". Mă ascund după o piatra și le văd conversația. După ceva timp nebunul vrea sa o înece. Nesimțitul naibii! Nu mai stau, acționez. Merg spre ei și îl dau la o parte pe nenorocit cu un pumn, o iau pe Mari și o pun pe nisip. Este aproape fără suflare. Handicapatul vrea sa-mi omoare copilul și pe sufletul meu. Nu s-a pus cu cine trebuie. Vreau sa-i fac masaj cardiac, dar sunt oprit de el. Îmi da un pumn de îmi sparge buza.
Eu: Ce naiba ai? Ești dus cu pluta! Vrei sa omori? E tânără și are și un copil în pântec. Este prietena ta. De ce o urăști?
S: Vreau s-o omor fiindcă mi-a stricat planurile cu o fata! Din cauza ei m-a părăsit. Am stat doi ani în închisoare. Numai din vina ei! Merita sa moara!
Eu: Taci. Nici nu cred ca ea este de vina, ci tu!
S: Ba nu.
Începe sa mă lovească, dar îl blochez și îi dau un șut unde nu strălucește soarele.
Mă duc la Mari și îi fac reputație gura la gura ca sa își revină.
Degeaba nu răspunde. Vreau sa mai încerc o data, dar mă ia de lângă ea și mă trântește jos dandu-mi în zona abdomenului cu picioarele.
Eu: Lasa-ma sa o salvez, nenorocitule!
S: Nu. Sa moara!
Când aud ce-a zis mă ridic și îl bat măr pana ce îl las la pământ.
Mă duc la Mari și îl fac respirație gura la gura. De un minut îi fac masaj cardiac și nimic. Intr-un moment ce miracol, își revine.
M: Ce s-a întâmplat? *tușește apa*
Eu: Ești în viata! Nenorocitul de Sebastian a vrut sa te înece!
O îmbrățișez strâns.
Tușește și văd ca-si mai revine.
Eu: O sa am grija de tine, promit! Bebelușul e bine?
M: Cred ca da.
Eu: Hai la infirmiera.
O iau în stil mireasa și observ ca tacanitul a plecat. Doamne ajuta!
O duc pana la un cabinet medical medicali o așez pe masa de operații.
M: Adrien. Mi-e frica! Dacă a pățit ceva?
Eu: Stai liniștită. Ești puternica, nu va păți nimic. Calmeaza-te sa nu faci rău bebelușului.
M: Ok.
Mă aplec la burtica ei și îi șoptesc bebelușului.
Eu: Totul va fi bine. Tati a salvat-o pe mami și tu vei fi bine!
Doctorul intra în sala. O consulta si totul merge bine.
Eu: Este vreo problema?
Dd: Nu. Totul este bine. Nu are nimic bebelușul!
Ne ușura amândoi și Mari începe sa plângă.
Eu: De ce plângi?
M: Fiindcă din vina mea, copilul era sa moara! Sunt o mama rea!
Eu: Ba nu. Ești una grozava!
M: Chiar crezi?
Eu: Nu cred. Sunt sigur.
Dd: Aveți grija sa nu mai pățească ceva copilașul, da?
Eu/M: Da, doctore!