Adrinette (Obstacolele iubirii)

19 - Întoarcerea Lilei (partea a II-a)

Adrien/Motan Noir pov

Amândouă se ridica de pe jos și încep sa ne atace.
Eu: Ce aveți cu biata fata?
Ești bine Marinette?
M: Voi fi bine.
Marinette își tine mana în jurul abdomenului și cand o ia este plina de sânge.
Eu: Sangerezi!
M: N-am nimic.
L: O sa te fac mai mult decât sa sangerezi dacă nu-ti iei lăbuțele de pe Adrien!
Eu: Tu sa taci!
C: Are dreptate. Tu de ce o aperi?
Eu: Fiindcă ea este o persoana bună spre deosebire de voi doua. Chloe se grăbește sa îi mai dea lui Marinette o palma, dar eu îi iau mana și i-o strâng la spate puternic.
Eu: Sa nu te atingi de ea!
C: Cine ne va opri? Da-mi drumul!
Eu: Eu eroul Parisului. Nu este bine ce-a ce faceți! Opriti-va pana nu este prea târziu!
L/C: Niciodată.
O văd pe Mari care nu mai rezista. Deja a căzut, este inconștiență.
Eu: Nuuu! Ce-ati făcut?
Atunci le lovesc cu grija pe amandoua (ca na, nu sunt fiara, sunt un gentleman) și le leg în baie. Las' ca o sa am ac de cojocul lor mai târziu!
O iau pe Marinette în stil mireasa și fug la spital cu ea.
Eu: Ajutooor! Aduceți o targa.
Un doctor vine spre mine cu o targa și o ia pe bluenetta mea. Toți aveau privirile ațintite spre mine, dar eu nu băgăm asta în seama, ci vroiam ca prințesa mea sa-si revină.
M-am transformat în baie. Și am fugit spre camera sala unde este operata Marinette.
Nu îmi vine sa cred! Din nou a fost rănită! Din nou am lasat-o sa fie lovită, sa pățească ceva! Mă urăsc! Cum am putut?
M-am așezat pe un scaun al holului și aștept ca sa se trezească. Of! Sunt cel mai prost iubit!!!
Doctorul iese din sala de operație și se îndreaptă către mine.
Doamne, am sufletul la gura!
Sper ca este bine.
Dd: Aveți noroc și de data aceasta. Dacă nu era adus la timp la spital murea. Unde este Motan Noir? *nedumerit*
Eu: Are treburi de super-eroi și mi-a lasat-o mie în grija!
Dd: Ok. Timp de cel puțin o luna nu are voie sa mai fie lovită sau rănită în vrun fel astfel îi va fi fatal și va muri! CLAR???
Eu: O sa fiu atent!
O pot vedea?
Dd: Desigur. Poftiți!
Intru în camera și observ ca doarme. Mă apropii de ea și îi șoptesc.
Eu: Iarta-ma! O sa am mai multa grija de tine!
O sărut dulce pe obraz. După câteva minute mormăie ceva și o mana de a ei începe sa se miște.
Eu: DOCTORE! VENIȚI ACUM!!!
Imediat doctorul a venit val-vartej pe ușa.
M: Unde mă aflu? Adrien? *nedumerita*
Eu: Tot ce contează este ca ești bine!

Dimineața
Prespectiva lui Mari
Mă trezesc de dimineață sin cauza razelor de soare. Mă ridic și observ ca am un pansament uriaș în jurul talei. Of, întruna sunt lovită pe unde apuc!
Eu: Tikki! Tikki! Unde ești? Ieși afară! Go!
T: Am ieșit! Marinette!
O iau în brațe și ea la fel cu mâinile ei micuțe.
M-am îndreptat spre ieșirea spitalului și am ieși pe ușa.
Eu: Aer curat! *relaxata*
Inspir eu adânc.
Ad: Marinette!
Vine spre mine și mă ia în brațe.
Ad: Ești bine!!!
Eu: Da sunt! Zic si îl sărut apăsat. Plecam amândoi cu limuzina și el mă lasă acasă.
Eu: Mama, tata! Am venit!
Mm: Iubita noastră!
Tm: Te iubesc!
Mă iau amândoi strâns în brațe.
Eu: Tata, nu pot...respira! Aer!
Ne despărțim din îmbrățișare iar tata mă îndoapă cu fel de fel de mâncăruri. Sincer, mi-a fost dor de asta! Am ajuns de la niște simple macarons, la torturi și alte prăjituri.
Eu: Tata, nu mai pot manca!
Tm: Dar ce-ai mâncat? Numai 5 macarons, doua felii de plăcintă și o bucata de tort!
Eu: Pai și mai vrei sa mai mananc? Cum crezi ca as mai putea?
Mm: Trebuie sa te pui pe picioare!
Eu: Uite m-am pus!
Zic eu în timp ce țopăi prin casa.
Eu: Sunt în camera mea dacă aveți nevoie de mine!
Tm/Mm: Bine draga.
Mă pun în pat și adorm. Am avut niște luni grele.
Noroc ca vine vacanta de vara.

Dimineața
Mă trezesc la 9:00. Nu mă interesează, căci am intrat în vacanta. Yey! Nu mai am școală! Nu mai am școală! Tipam eu ca o nebuna prin camera. Din greșeală am trezit-o și pe micuța mea Tikki.
T: Marinette! De ce tipi? *adormita*
M: Sunt bucuroasa Tikki!

După o lună .

Mai sunt doua luni de vacanta. Ce sa fac? M-am cam plictisit!
M-am pus pe scaunul de la birou și încep sa fac niște schițe. De ce nu? După 10 minute reușesc sa fac o rochie. Nu-i rau! Nu pot sa nu zic ca nu mi-a ieșit!
Ce-ar fi sa mă transform! Oricum n-am mai facut asta de o saptamana intreaga! Doar la patrula eu și cu Motan Noir.
Ce-o fi cu Homk Moth? Nu-i de bine!
Eu: Tikki, transformarea!
Mă transform și mă duc spre Turnul Effelle, dar un motănel obraznic îmi taie calea. Eu am alunecat și l-am tarat pe mine și pe el, căzând amândoi. El si-a extins bățul și yoyo-ul meu ne-a prins pe amândoi unul lângă altul și s-a prins de bățul lui, astfel n-am căzut niciunul. Am atârnat așa vreo 5 minute.
MN: Scuze.
Eu: Of! Sa ai grija data viitoare!
*suparata*
MN: Scuze din nou My Lady!
Spune și mă ajuta sa mă dau jos.
Eu: Unde te duceai?
MN: Spre Turnul Effelle. Tu?
Eu: La fel.
Ne ducem amândoi spre Turn și ne așezăm pe metalul rece.