Adrinette (Obstacolele iubirii)

41 - Razbunarea

Începe sa mă doară stomacul. Mă tin de el. Mi se face rău.
Ad: Iubito, te simți bine?
M: Cred ca o sa vomit!
Merg reped spre baie cu Adrien pe urmele mele. Îmi tine parul iar eu vomit liniștită în chiuveta. După ce termin mă uit speriata la el și el la mine. Ce Doamne, iarta-ma am vomitat?
Ad: Ai vomitat roșu!
Eu: Sânge?
Ad: Nu. Elixirul. *îi apare un zâmbet pe buze*
Eu: De ce te bucuri?
Ad: Aceea subtanta nu mai este în corpul tău. Mă bucur ca nu si-a făcut efectul, astfel de pierdeam.
Mă uit nedumerita la el. Cred ca înțeleg. Pun totul cap la cap și îmi dau seama.
Eu: Știu. Mi-a injectat aceea substanță ca sa mă schimb, sa-l iubesc pe el.
Ad: Da. Ai priceput!
Eu: Dar un știu din ce motiv, eu am vomitat-o.
Ad: Și asta e corect.
Eu: Cred ca corpul meu a făcut anticorpi și a scos totul afară.
Ad: Cred ca așa e. Mă bucur ca ai scot tot afară, ca astfel, nu știu!
Eu: Nu am dat tot!
Îmi vine pe gat și vomit iar.
Ad: Dap. Acum ai scos tot! *zice dezgustat*
Eu: Ba nu. *mă prefac*
Mă îndrept spre el și mă prefac ca vomit.
Ad: Nu pe mine. Nu! În chiuveta, în chiuveta! *îmi face semn spre chiuveta*
Eu: Am glumit! Nu mai vomit!
Ad: Fiu! Credeam ca o sa fiu tot de "sange"! *arata ghilimelele în aer*
Mă spăl pe fata și mă șterg cu un prosop. Îl iau pe Adrien și mergem înapoi în camera.
Mă uit la mine câteva secunde și observ ca sunt intr-un tricou de a lui Adrien. Când m-a schimbat? Când dormeam? O sa-l iau la întrebări.
Eu: De ce am tricoul tău pe mine? Ad: Fiindcă este mai comod în el! *face pe dragutul*
Eu: N-o sa-l mai primești înapoi.
Parfumul lui îmi învăluie nările.
Ad: Ok. Ti-l dau cu 0 lei bucata.
Începem sa radem ca apucați.
Eu: Nu-mi vine rău, îmi vine ca o rochie.
Ad: Pirueta.
Sunt atât de scunda încât și tricourile îmi vin ca rochii.
Fac o pirueta și mă așez în pat.
Eu: Mulțumesc ca mai salvat. Motănelul meu!
Mă joc cu firele din parul lui blond. Mă cuibăresc bine în brațele lui.
Ad: E bine la mine, haa?
Eu: E bine sa mai taci, haa?
Îi răspund cu aceeași moneda.
Ad: Prrrinces a mea!
Eu: Hai nu fii un motănel obraznic și da-mi un pupic.
Îmi da un pupic, dar nu se satura. Îmi da unu, doua, trei. Dar se satura omul!
Eu: Acum eu.
II dau unu, doua și pe al treilea îl dau pe buze.
Ad: Te-am păcălit!
Eu: Iar eu m-am bucurat!
Îi scot limba și el la fel mie.
Ad: Ce vom face Nathaniel?
Eu: Nu mai vreau sa aud numele lui. Dar totuși am un plan.
Ad: Sa-l auzim.
Eu: Pai as putea sa-l sun sa ne întâlnim. El cred ca elixirul m-a afectat, deci când vine sa ne întâlnim, tu te transformi în Motan Noir, eu fug și mă transform în buburuza și îl scotocit bine. Ce zici?
Ad: Miau. Gândești malefic!
Eu: Iar tu pervers.
Ad: Aici nu te pot contrazice.
II sun pe Nath. Mă prefac ca o autoare ce-s și se pare ca accepta sa ne întâlnim în parc.
Eu: Hmmmm...prea simplu!
Ceva este putred la mijloc, ni crezi?
P: Îmi miroase a camamber.
Ad: Chiar ca este ceva putred. Pfu! Ia brânză de aici.
P: Cum vrei. *o înghite*
Eu: Hai sa mergem!
Ad: Îmbrăcată așa?
Eu: Aaaa! Corect!
Mă îmbrac în hainele mele obișnuite. II dau de mâncare lui Tikki și în parc ne-am dus.
Când am ajuns, Adrien s-a transformat și s-a ascuns după un copac. Îl zăresc, decât ca este acumatizat în desenatorul. Știam ca-i prea ușor!
Mă apropii de el și mă fac cat mai "fermecatoare".
Of! Sa se termine circul ăsta!
Nt: Bună iubito! Cum te simți?
Mai are curajul sa îmi zică și "iubito". O sa vadă el.
Eu: Mă simt excelent. Arăți foarte drăguț.
Spun și mă apropii de el.
Nt: Nici tu nu ești mai prejos. Ești atât de frumoasă!
Cred ca o sa vomit. Abține-te Marinette! Abtine-te! Hai ca poți sa te abții sa nu-i dai una în moaca aia.
Se aproprie de mine și îmi pune mana pe talie. Of! Vrea sa mă sărute! Adrien clocotea de nervi după copacul ăla. Cred ca este tare roșu și se abține cu greu.
Vrea sa mă sărute. Închide ochii.
Motan ude ești? Când am nevoie de tine.
Eu: *tuse falsa* Scuze am ceva în gat!
Nt: Ne sarutam?
Eu: Da. Închide ochii!
Atunci Motan Noir sare și îl da la o parte. În sfârșit! Ce ia luat atât! Simțeam ca mor.
MN: Țineți buzele acasă!
Nt: Pisica maidaneaza. Ce-ai cu mine și cu Marinette!
MN: Multe.
Începe sa se lupte.
Eu plec și mă transform. Ajung și îi cad luptandu-se.
Nt: Ce aveți cu noi doi? Eu și cu Mari ne iubim!
MN: Ba nu. Este sub un fel de vraja.
Eu: Da. Și apropo desenele tale nu-s minunate!
MN: Bravo Ma...My Lady!
Nt: O sa plătiți scump! Unde-i Marinette?
Eu: Dacă ti-as spune n-as mai fi un om de cuvânt! *îl tachinez*
Nt: Las' ca vezi tu mititico!
Eu: Nu-mi mai zice așa!
Desenatorul face un cub în câte ne prinde pe amândoi. Serios?
Eu: Mai știi ce te-am învățat!
MN: Cum sa nu.
Își extinde bățul și ieșim din el.
Ne apropiem din ce în ce mai mult de el. Fără vrun semn, îmi desenează o pereche de cătușe.
Eu: Pe bune? Altceva nu puteai desena?
Nt: Sa vedem cum te descurci cu asta! MU HA HA HA!
MN: Uite așa. Gheara felinei!
Îmi distruge cătușele.
Eu: Mersi Motănel!
MN: La dispoziția ta Bugabu!
Desenează alte lucruri și noi reușim sa trecem peste ele.
Dar nu reușim sa-l învingem.
Eu: Talisman norocos!
În mana îmi apare o lanterna.
Analizez situația și intr-o fracțiune de moment îl orbesc.
Eu: Motan Noir!
MN: Acum, domnita.
Îl ia creionul și mi-l da mie și il calc.
Eu: Ups! Nu mai ai cu ce sa desenezi!
Captureze demonul acuma și rotesc cuvintele magice.
Eu: Buburuza Miraculoasă!
Tot ce a stricat devine la normal.
Eu: Bine. Acum las-o pe Marinette in pace nemernicule!
Nt: Dacă ea mă iubește de ce stați intre noi?
Eu: Îmi pare rău să te dezamagesc dar nu este așa. Ea nu te iubește. Se preface doar!
MN: Na Na Na! Ti-a zis-o!
Nt: Ce i-ati făcut?
Eu: Întrebarea corecta este ce i-ai făcut?
MN: Te-am scutit de o treaba.
Începem sa-l batem. Pana ce nu mai poate. Eu mă despart și îl las pe Motan.
MN: Asta-i pentru ca ai rapit-o!
Asta este pentru ca vroiai s-o săruți.
Asta este pentru ca i-ai injectat substanță aia în piele.
Asta pentru ca ești un nenorocit.
Asta este pentru distracție. *îi da în locul sensibil*
Îl mai dau și eu și terminam. Si-o
merita și plin!