Adrinette (Obstacolele iubirii)

39 - Aniversarea de 18 ani (partea a II-a)

Mă așez la o masa. Atunci se aude muzica mea preferata. Aaaa! Nu se poate. O iau pe Alya și o târăsc sa dansez împreună cu mine.
Nu pot sa cred! Îl iau și pe Nino. 
Dansam toți trei ca niște nebuni. Imaginati-va trei bețivi care nu mai pot sa stea pe picioare. Așa eram când s-a terminat melodia. Mă așez pe un scaun și gust vinul pe care mi s-a turnat în pahar. Avea un miros ciudat! Am gustat puțin din el.
Eu: Alya!
Al: Da, scunpo. 
Eu: Vinul are un miros ciudat. Nici gustul nu este prea "minunat".
Al: Eee! Ți se pare, ai mai baut vreodată vin?
Eu: Nuuu. 
Al: De aceea, ți se pare doar.
Eu: Ok. Dacă zici tu.
Mai beau pana ce termin jumătate din el. Mă ridic de pe scaun și mă duc la baie. Dintrodata mi se face rău. Nu știu de ce! O fi de la zgaltiala și cred ca, poate, de la vin. Nu sunt obișnuită cu bautura. Azi este ziua mea am zis sa incerc.
Îmi scutur capul. Mi se face foarte cald. Fiu! De ce este așa cald? Nu mai dansez dacă e vorba de așa ceva. Trec neobservata prin mulțime și ies afară sa inspir aer curat.
Iau o gura mare de aer.
Tot nu mi-am revenit! Ce tot am? Îmi fac vânt cu brațele, dar nimic. Of! Încep sa amețesc. Pământul se învârtește în jurul meu. Ce naiba? Văd numai negru, încerc sa mă țin pe picioare, dar nu pot. Îl văd pe Nathaniel. Încerc sa-i sau ceva, dar nu pot. Parcă limba îmi este
amortita. Reușesc sa spun ceva.
Eu: Nath! Amețesc, sunt amortita. Nu pot...
Nu mai zic nimic ca îmi simt picioarele moi și cad. Nathaniel mă prinde. Încerc sa-i zic multumesc, dar nu pot. Mă ia în stil mireasa și pleacă cu mine. Încerc sa mă sucesc sa mă dea jos, dar nu reușesc. De ce mă duce în partea opusa? Vreau la prietenii mei, la familia și la Adrien al meu. Ce tot face? Îi mulțumesc  ca m-a salvat, dar vreau sa mă duc acasă sau la spital.
Eu: La spital! Nu, nu la Adrien.
*încerc sa mormăi ceva, cred ca se înțelege*
Nt: Nu mai Adrien. Mai lasa-l! De ce nu strigi și numele meu? De mine nu-ti pasa? Vei fi numai a mea!
Eu: Nu...nu...sunt a lui, a lui Adrien! *reușesc sa zic printre dinti*
Nt: Nu vei mai fi curând! 
Ce? Ce tot zice? Nu are gânduri curate. Sper ca nu va încerca ce cred eu. Nu! Sper ca nu.
Mă urca intr-o mașină. El se pune la volan și îmi pune centra. Închide ușile ca sa nu plec.
Încerc sa trag de centura, dar nu pot! Ce mamă ma-sii mi-a facut nemernicul ăsta???!Nu mă pot misca.
Nt: Stai. Nu te mai misca! *îmi zice nervos*
Cum sa nu mă mișc când vreau sa știu ce am și faptul ca mă iei de lângă toți nu-i normal! Mă ții cu forța! Lasa-ma! Gândesc căci nu pot rosti prea multe cuvinte. Mormăi ceva de abia se înțelege.  Ce se întâmplă cu mine? Gata! Sigur era ceva în băutură. Deaia avea un gust ciudat. Știam eu ca nu era de la faptul ca n-am mai băut. Am probleme mai mari acum. Unde mă duce?
Privirea mi se încețoseaza. Nu mai văd prea bine. Somnul se lasa navala pe mine. Adorm fara sa mă mai gândesc și fără sa vreau asta. Nenorocitul! 

Perspectiva lui Adrien

Nu o văd nicăieri pe sărbătorită mea. Unde s-o fi dus? Intreb pe toată lumea, dar nimeni nu știe unde este. Încep sa mă îngrijorez. Este buburuza! Dacă a pățit ceva se descurca. Ajung în dreptul lui Alya și Nino.
Eu: Prieteni! Ați vazut-o pe sarbatorita? Pe Mari cumva?
Al: Nu credem ca-i cu tine.
N: Bro, unde este?
Al: A menționat ca nu știu vinul are un miros și un gust neplăcut. Poate i s-a făcut rău de la el și s-a dus în baie.
Eu: Te duci tu Alya? Totuși foarte dubios!
Al: De ce eu?
Eu: Fiindcă este baia fetelor și dacă ma văd fetele ca intru țipă și mă da afară cu șutul. 
Al: Serios? Vreau sa văd asta. 
Eu: Haide Alya! Nu mă pot duce eu, e vorba de Marinette.
Al: Nup. Iubita ta, problema ta. *își pune mâinile în san*
Eu: Bine. Mă duc eu. Dar dacă apare pe prima revista ce-am făcut, vei vedea tu!
Al: Ok, Ok. Așteptăm. 
N: Hai bro, curaj!
Mă duc spre baia fetelor. Îmi iau curaj, o doza mare de aer în piept și ridic bărbia sus. Ce mă pune Alya sa fac? Intru în baie și văd doua fete care se macheaza.
Se holbează la mine și eu mă uit în cabine. Nup, aici nu-i Mari. Alya o sa te omor!
Eu: Aici nu-i baia baietilor! *mă fac eu neștiutor*
Una dintre ele începe sa țipe. Cred ca o sa am nevoie de parat auditiv. Iar cealaltă începe sa dea cu șutul. 
Eu: Am plecat, doamnelor! *fug cât mă țin picioarele*
Alya! Ce tot mă pui sa fac? Of! Unde ești bluenetto? Oare este bine? Mă apropii de masa unde stau ce-i doi porumbei.
Al: Cum a fost? Ai gasit-o? Ceva știre pentru o revista?
Eu: Ha Ha Ha! Am uitat sa rad!
Ce mai pus sa fac? Erau doua fete înăuntru și au început sa țipe și sa dea cu șutul.
Al: Mi s-a părut ca am auzit niște țipete, credeam ca-s ale tale care te plângi ca te doare ce primește.  *începe sa chicoteasca împreună cu Nino*
Eu: Râdeți cât vreți! Eu tot nu am gait-o pe Marinette!
Al: Așa e. Unde o fi fata asta? 
N: Acum numai este amuzant. Dacă a pățit ceva?
Eu: Facem așa. Voi o căutați aici, iar eu pe afară. Poate s-a dus sa se plimbe.
Al/N: Ok.
Plec afară și mă duc intr-un loc retras. Mă transform și încep s-o caut.
Eu: Marinette! Marinette!
Unde ești?
Mă întorc cu spatele și îi văd pe Alya și Nino. Super! Alya se abține sa nu scoată telefonul sa mă filmeze pentru bubublog. Nino era nerăbdător sa-mi zică ceva!
Al: Aaaa! Motan Noir interviu, autograf, îmi dai, acum!
Eu: N-am timp, eu, caut, Marinette! *vorbesc pe "limba ei"*
N: Ti-a spus Adrien ca Marinette lipsește și ai venit s-o cauți? *curios*
Eu: Da. Adrien o caută și el, dar ca s-o găsească mai repede, a apelat la mine.
Al: Repede! Îmi dai un autograf?
Eu: Unul singur. Of, Adrien! Ce nu fac eu pentru tine.
II dau repede un autograf și plec. Sar peste căldurile înalte și ajung pe Turnul Effelle. Aici pot vedea totul bine.

Pam Pam Paam!
Veți afla ce se întâmplă cu Mari dacă urmăriți în continuare.
Oare o vor găsi? Veți vedea!
Am mai scris un capitol! Yeey!
XOXO TUTUROR!!!