Jurnalul unei ființe complicate

Frica nu exista !

Aud de multe ori, chiar de la vocea din capul meu: “Mi-e frica de aia… !” sau ” Nu pot sa fac aia! Mi-e frica!” . Si de multe ori uit ca frica nu exista si ca doar eu am puterea sa o creez, dar si sa o distrug.

Frica este un sentiment. Si ca orice sentiment, aceasta ia nastere in creierul nostru. Gandirea noastra o modeleaza facand-o mai mult sau mai putin inspaimantatoare. Cu cat ne concentram mai tare pe aceasta stare, cu atat mai mult ea se amplifica si preia controlul corpului nostru.

Chiar daca frica nu exista, am o lista impresionata de lucruri fata de care simt frica:

-mi-e frica de esec;

-mi-e frica de singuratate;

-mi-e frica de penibil;

-mi-e frica de necunoscut;

mi-e frica de moarte;

-mi-e frica de ura;

-mi-e frica de barfe;

-mi-e frica de intuneric;

-mi-e frica de inaltimi;

-mi-e frica de adancimi;

-mi-e frica de apa;

-mi-e frica de foc;

-mi-e frica de cutremur;

-mi-e frica de meteoriti;

-mi-e frica de oameni necunoscuti;

-mi-e frica de fantome;

-mi-e frica de boala;

-mi-e frica de neputinta;

-mi-e frica de dusmani;

-mi-e frica de sfarsitul lumii;

-mi-e frica de batranete;

-mi-e frica de mine, uneori.

Sunt temeri pe care reusesc doar rar sa le controlez. Unele reusesc ele sa ma domine, chiar daca au luat nastere in capul meu si tot acolo probabil ca vor muri. Sunt momente in care devin lucida si le observ doza de penibilitate, dar si momente in care temerile mele ma seaca de puteri.

Sunt slaba, sau poate sunt doar un alt om care are temeri, nu stiu. Ce stiu este ca atunci cand am putere, lupt cu ele, atat cat pot si ca nu le voi lasa sa imi distruga viata. Mai ales ca viata mea este ceea ce eu vreau sa fie si se creeaza asa cum eu o desenez. 

Ce fac pentru a controla frica? Ma gandesc ca viata este ea insasi plina de neprevazut, ca daca e sa se intample un lucru de care imi este teama, oricum nu il pot preveni si controla si ca viata este mult prea scurta pentru a o irosi cu ganduri legate de lucrurile care ma sperie. Ma gandesc ca in lumea asta mare sunt oameni care chiar trec prin lucrurile de care eu ma tem si ca trebuie sa fiu recunoscatoare si multumita pentru ca eu nu trec prin ele. In plus, imi aduc aminte mereu ca omul atrage lucrurile la care se gandeste si ca fiecare primeste ce si cat merita, iar asta nu depinde de noi.

Tie de ce iti este frica?