Ajungi intr-un punct in viata in care iti dai seama ca tu nu mai esti al tau. Ca ai pierdut bucati importante din sufletul tau si le-ai abandonat in bratele unor oameni care nu meritau. Cu tot cu lacrimi, asteptari si idealuri. Si atunci incerci sa te regasesti, sa te repari si sa te ridici pentru ca realizezi ca mai sunt atatia oameni care asteapta si ei o bucata din tine.
Ce mai oferi cand nu mai ai aproape nimic de oferit? Cand ti s-a acrit atat de tare de ce inseamna de fapt viata si relatiile cu altii, incat visezi doar sa te pierzi complet. Sa dispari fara sa te intereseze daca cineva iti va simti lipsa sau daca te va cauta. Sa uiti si sa te concentrezi pe lucruri care conteaza cu adevarat.Cred ca este timpul sa dispar din nou .Sa rup contactul cu toti si sa imi permit sa fiu doar cu mine.Am obosit!Am obosit sa sper ,sa astept,sa doresc sa fie bine .Am obosit sa ma mint si sa caut placere acolo unde nu mai este .Am obosit si stiu ca daca m-as opri ,as ramane in stadiul ala pe veci ...As deveni nepasatoare si egoiesta.Dar poate ca asa ar fi mai bine .
Cred ca este timpul sa dispar din nou. Sa rup contactul cu toti si sa imi permit sa fiu doar cu mine. Am obosit! Am obosit sa sper, sa astept, sa imi doresc sa fie bine. Am obosit sa ma mint si sa caut placere acolo unde nu mai este. Am obosit si stiu ca daca m-as opri, as ramane in stadiul ala pe veci… As deveni nepasatoare si egoista. Dar poate ca asa ar fi mai bine.
Cand nu iti mai apartii, devii martor la propria distrugere. Indiferent ca te distrugi singur, sau ca o fac altii pentru tine, ajungi intr-o etapa in care tot ce poti sa mai faci este sa privesti cum pieri incet. E ca in noptile alea in care desi esti constient, nu poti deschide ochii si nici nu iti poti misca trupul.
Iti dai seama ca nu mai esti al tau cand creierul iti spune ce e gresit si cand inima vrea tocmai lucrul ala. Cand te simti obligat si te obligi sa faci lucruri care nu iti fac cinste, doar pentru ca speri la mai bine. Cand uiti cine esti si simti ca nu meriti sa fii apreciat. Si asa, intri intr-un cerc vicios care nu face decat sa te coboare constant, pana la baza iadului personal, pe care fiecare dintre noi il cunoastem la un moment dat.
CITEȘTI
Jurnalul unei ființe complicate
قصص عامةPar simplă, dar nu sunt deloc! Coperta by http://www.wattpad.com/user/abyuta
