Jurnalul unei ființe complicate

Capitol fără titlu 59

Draga eu,

A trecut vremea aceea in care umpleam randuri intregi cu intamplari pe care voiam sa le inchid undeva adanc si sa le redeschid intr-o zi,sa le citesc pe rasuflate si sa le las sa zboare in bataia vantului.
Nu stiu daca ceea ce scriu acum va fi ultima scrisoare pe care ti-o scriu,nu stiu daca cuvintele acestea reprezinta un ramas bun,sau doar un fel de distantare de motivul pentru care incepusem sa scriu aceste scrisori.Si nu,nu stiu de ce am inceput sa iti scriu si nici nu vrea sa imi storc creierii pentru a gasii un raspuns,s-ar pierde toata magia,toata linistea din jurul lor si nu merita sa pierd asta.

De la ultima scrisoare pe care ti-am scris-o viata mea a facut un cer complet intre fericire si dezamagire.Am avut cateva zile bune,in care ma simteam in regula cu ceea ce ma inconjoara,in care nu eram mistuita de ganduri,in care uitam sa gandesc si ma bucuram de fiecare gura de aer,de fiecare zambet trecator.Am avut zile cu soare,dar si zile in care norii negrii s-au adunat pe cer,iar toate lucrurile imi ieseau pe dos.
In ultimul timp am invatat ca oamenii cateodata mai pierd,cateodata dezamagesc si in adancul lor sunt constienti de acest lucru,chiar inainte sa se intample.Am invatat sa las lucrurile sa se intample de la sine,sa nu imi mai bat capul cu lucrurile care nu ma privesc.Am invatat ca oamenii sunt schimbatori ca si anotimpurile.Mi-am tuns parul si pentru prima data in viata mea nu mi-a venit sa ma arunc de la parter pentru asta si am primit porecla de “marea mea dezamagire” de la profesorul meu “preferat”.E amuzant,intr-un fel trist,dar amuzant.
   

    Am inteles ca lucruri nu pot iesii intotdeauna asa cum vrei tu,ca viata iti mai trage o palma de toata frumusetea,pentru ca maine sa te traga intr-o imbratisare cat China.Am inteles ca viata nu inseama doar succese,ca ceea ce te inalta nu e intotdeauna ceea ce te face sa fii fericit.Am inteles ca lumea e cruda si soarele nu straluceste intotdeauna.
Am inteles ca o poveste nu se termina,ca ea traieste in amintirile oamenilor.Am inteles ca viata nu e o gradina de trandafiri,dar are frumusetile ei.

    Cum am spus si la inceput,nu stiu daca iti voi mai scrie,dar ceva imi spune ca o voi face,dar vreau sa stii ca sunt in regula,ca m-am maturizat um pic,ca am invatat sa nu imi mai fac griji pentru oamenii carora nu le pasa si ca am inteles ca e in regula sa imi sustin parerea,atata timp cat cred in ea.
Sper ca in timp ai intalnit oameni care sa iti schimbe viata,ca ai transformat acea nehotare in ceva frumos si ca ai gasit pe cineva care sa te iubeasca cu toate defectele pe care le ai.
Cu drag,
mereu eu!
#SCRISORI PENTRU MINE