Jurnalul unei ființe complicate

Traiesc cu adevarat?

” Începi să trăieşti cu adevărat doar atunci când ieşi din zona de confort şi începi să-ţi pui la încercare limitele, când explorezi părţi din tine diferite, întunecate, sălbatice, poate chiar un pic ilegale şi neortodoxe, atât timp cât nu-i afectează cu nimic pe ceilalţi şi pare lucrul corect pentru tine. ” – Paula

Cuvintele Paulei m-au pus pe ganduri si m-au facut sa realizez niste lucruri, nu foarte placute, despre mine. Mi-am dat seama ca singura persoana care imi rapeste libertatea si dorinta de a trai si simti sunt doar eu. Eu imi impun ce si cum sa fac sau sa gandesc. Eu stabilesc ce e gresit, pacatos sau deplasat. Eu ma cenzurez si imi pun propriile bariere. Eu spun stop inainte ca ceva sa fi inceput macar.

Dar, pana la urma ce inseamna sa traiesti cu adevarat? Unde incepe libertatea ta si unde ar trebui sa se termine, astfel incat sa nu ii ranesti pe cei dragi? Mi-e teama, uneori, ca daca imi voi permite, fie si pentru cateva clipe, sa fiu egoista si libera, nu o sa ma mai satur de senzatiile alea si ca o sa imi doresc sa fiu asa mereu si din ce in ce mai mult, fara sa imi pese de altcineva in afara de mine.

Cred ca daca acum as fi libera, nu as sti ce sa fac cu libertatea mea. Este foarte posibil sa imi fac mai mult rau decat bine. De ce? Pentru ca asa sunt eu, ma lipesc de oameni care ma ranesc si ma dezamagesc, raman in situatii care ma nemultumesc si caut problemele cu lumanarea. Chiar daca nu pare normal, pentru mine libertatea inseamna pace si puterea de a-mi ingnora demonii interiori care au tot felul de pofte si nevoi.

Puterea de a ma gandi mai intai la omul de langa mine si mai apoi la mine, asta mi se pare ca ma face sa fiu libera. Iubirea este libertate!  O libertate chibzuita, dar tot libertate.