Jurnalul unei ființe complicate

Scrisoare către 2014

“Dragul meu 2014,

Știu că această scrisoare ajunge cam târziu la tine și-mi pare rău pentru asta. Am fost atât de ocupată cu fericirea încât nu am avut răgaz să-ți scriu. Dar să știi că mă simțeam prost pentru că doar datorită ție sunt astăzi atât de fericită. Pentru că tu l-ai adus în viața mea pe omul special care-mi oferă zâmbete și pentru că tu m-ai învățat lecții prețioase.

La început am crezut că-mi vei oferi doar dezamăgiri. Nici n-ai venit bine că mi-ai adus lacrimi pe obraji și nopți albe. Nu înțelegeam de ce ești atât de încăpățânat și de ce vrei să mi-l iei pe omul pe care 2013 mi-l dăruise, de ce te încăpățânezi tu să mă faci să cred că merit altceva, ceva mai bun. Mi-ai părut haotic și nemulțumit și-am crezut că dacă totuși voi asculta de ceea ce-mi dicta rațiunea voi avea mult de suferit. Acum știu că tu deja hotărâsei pentru mine. Când eu mă scăldam în lacrimi, tu așteptai răbdător într-un colț să-mi aduci acel “ceva mai bun”.

Când am văzut ce idee aveai, am crezut că ți-ai pus serios în gând să fii un an plin de greutăți. Tu mi l-ai adus în viața mea pe cel mai bun prieten… altfel. Tu mi-ai arătat că iubirea apare de unde te aștepți mai puțin și că nu întotdeauna începutul trebuie să fie scăldat în romantisme și-n declarații de iubire veșnică.

Tu ai fost un adevărat profesor, 2014! Și, ca dovadă, mi-am învățat bine lecția! Omul pe care mi l-ai dăruit îl port atât în minte cât și în suflet. Ai fost un profesor dur, dar satisfacția pe care am avut-o în Noaptea dintre Ani precum și-n alte nopți târzii de august când am învățat ce-i dragostea este nemăsurată.

Și tocmai de asta nu mă despart cu părere de rău de tine, 2014! Pentru că am fost pe rând supărată pe tine, apoi nervoasă și dezamăgită, dar m-ai învățat că să ai răbdare înseamnă totul. Ai fost un an bun 2014, dar presimt că 2015 va fi unul și mai bun!

Rămas bun!

Semnat,

O prietenă.”