Jurnalul unei ființe complicate

!!! Pentru voi .

Scumpul meu adolescent..Ştiu. Ştiu cum e ca nimeni să nu te înţeleagă. Ştiu cum este să doreşti să te exprimi, şi să nu poţi. Să vorbeşti, şi să nu te auzi. Să se petreacă în inima ta atât de multe şi să poţi să spui atât de puţine… Ştiu.
Nu vreau să fiu una din acele zeci de voci care să-ţi spună ce să faci, cum să te comporţi şi ce să spui. Nici pe departe. Cred că te-ai săturat să tot fii criticat, să ţi se spună că nu e bine ce faci şi că nu eşti bun de nimic. Nu mai vrei o persoană care să se uite cu compătimire la tine, să dea din mână şi să spună a scuză “eh, e doar un adolescent, ce vrei?”. Vreau să-ţi spun ceva acum, aici. Un secret. Un lucru pe care nu-l ştiai, sau poate că îl ştiai dar l-ai uitat. Ştii ce? Tu nu eşti DOAR un adolescent. Da, tu eşti mai mult de atât. Întrebarea mea este: tu realizezi cine eşti? Realizezi cât eşti de important, de unic şi de diferit? Ştiu că perioada aceasta este una mai dificilă, în care încerci să descoperi chiar aceasta: cine eşti tu. Probabil de multe ori te-ai uitat în oglindă, ai fixat cu privirea persoana ce se afla în faţa ta, adică tu, şi te-ai întrebat: “Cine eşti?”. Din păcate, nu ai primit nici un răspuns, aşa-i?
Îmi amintesc de vremurile în care credeam că identitatea mea se află în acceptarea celor din jur. Că a fi cât mai popular, că a avea cât mai multi prieteni şi a mă îmbrăca extravagant, însemna de fapt a fi eu. Însemna că sunt cineva. Credeam că asta mă va face fericit şi mă va ajuta să descopăr cine sunt eu. Credeam că dacă voi umbla cu cele mai “cool” persoane, că dacă spun cele mai tari bancuri şi că dacă fac ce fac şi ceilalţi, mă voi descoperi. Greşit. Total greşit. Aceste lucruri nu au făcut decât să mă facă să mă pierd şi mai mult, să mă depărtez de propria-mi identitate, de persoana care îmi doream să devin sau care trebuia să fiu. Da, este plăcut să fii popular, să ai mulţi prieteni şi să ai un cuvânt de spus. Este plăcut şi nici nu este greşit asta. Greşit este să faci din aceste lucruri ţelul vieţii tale. Greşit este să laşi aceste lucruri să te definească. Să-ţi spună cine eşti.
Dar să ne întoarcem la tine, scumpul meu tânăr. Îţi spuneam că eşti extraordinar, că eşti unic şi diferit în felul tău. Îţi spuneam că nu eşti doar un adolescent. Dar atunci, cred că te întrebi: dacă nu sunt doar un adolescent, ce mai sunt? TU eşti copilul lui Dumnezeu. Tu ai fost creat pentru un plan măreţ. Tu ai un scop în viaţă. TU ai o IDENTITATE. Deci, ce alegi? Să crezi că eşti doar un tânăr plin de hormoni şi pierdut de sine, sau să crezi că eşti cineva, că ai o identitate în Dumnezeu şi că ai fost creat pentru un viitor deosebit? Dacă vei alege prima variantă, deşi mă îndoiesc că-ţi doreşti să fii doar o persoană obişnuită şi banală, atunci continuă să faci ce ai făcut şi până acum. Adică…nimic. Dacă alegi a doua variantă, şi anume că eşti deosebit şi special, atunci, dragul meu, străduieşte-te să le arăţi şi celor din jur acest lucru. Dă-mi voie să te felicit pentru că ai ales varianta corectă, pentru că ai îndrăznit să păşeşti afară din zona ta de confort şi dă-mi voie să-ţi spun că astăzi, aici, acum, stai pentru prima oară faţă în faţă cu tine. Cu identitatea ta. Cu cine eşti. Te-ai regăsit. Acum ştii că TU nu eşti DOAR un adolescent, ci eşti mai mult de atât. Eşti o operă de valoare în construcţie!