"Vreau să mor!" "Nu mai suport!" "Nu sunt bună de nimic!"

30 5 1
                                    

Da, posibil să sune cam cinic pentru unii care întâmpină greutăţi şi care suferă,însă asta nu este o scuză care să vă taie aripile! 

Mult timp, am urât şi mereu mă plângeam pentru viaţa mea când întâmpinăm greutăţi. Eram naivă, eram un copil, însă vara trecută am avut un accident de maşină. Am fost fugăriţi de nişte câini. Panica, frica, groaza şi durerea mi-au dat şansa să văd cât de minunată e viaţa. Înainte nu eram cu adevărat mulţumită de mine, ori de cei din jurul meu. Nu apreciam fiecare clipă.

 Am avut o fractură de claviculă, o comoţie la cap şi câteva vânătăi groaznice. Am fost salvată de cei care m-au lovit (eu am sărit în mijlocul străzii, încercând să fug de câini).

Am învăţat să iubesc viaţa. Până la acel punct,ori de câte ori dădeam de o problemă îmi spuneam: "Vreau să mor!" "Nu mai suport!" "Nu sunt bună de nimic!"

Eu vreau doar să fiu acea persoană care să vă spună că: "Totul va fi bine." "Eşti perfect/ă aşa cum eşti tu."

Când văd atâtea persoane de o vârstă cu mine, sau poate puţin mai mici ca mine, care gândesc atât de negativ, mă supără enorm. Vreau să vă ajut. Vreau să vă fiu alături! Însă cei mai buni prieteni pe care îi puteţi avea, sunteţi chiar voi! Iubiţi-vă! Apreciaţi persoanele de lângă voi! Apreciaţi fiecare moment pe care îl trăiţi!

EU SUNT GENUL DE PERSOANĂ CARE OBSERVĂ TOTUL, CARE ANALIZEAZĂ PREA MULT FIECARE LUCRU MĂRUNT. OBSERV CÂND OAMENII NU-MI MAI VORBESC LA FEL CUM O FĂCEAU ÎNAINTE, OBSERV CÂND NU MAI STAU LÂNGĂ MINE DIN PLĂCERE, CI DOAR DIN OBLIGAŢIE, SĂ NU MĂ RĂNEASCĂ, OBSERV CÂND CINEVA NU MĂ MAI VEDE CU ACEIAŞI OCHII, OBSERV LUCRURILE MĂRUNTE PE CARE OAMENII LE FAC. OBSERV ŞI CEL MAI MIC DETALIU, DOAR CĂ NICIODATĂ NU SPUN NIMIC.UNEORI MĂ APUCĂ O STARE DE TRISTEȚE, FĂRĂ SĂ ȘTIU DE CE. DAR ADEVĂRUL ESTE CĂ MĂ APUCĂ DORUL. DORUL ZILELOR DE DINAINTE, DORUL DE UNELE PERSOANE CARE AU IEȘIT DIN VIAȚA MEA.


UNEORI MĂ APUCĂ O STARE DE TRISTEȚE, FĂRĂ SĂ ȘTIU DE CE. DAR ADEVĂRUL ESTE CĂ MĂ APUCĂ DORUL. DORUL ZILELOR DE DINAINTE, DORUL DE UNELE PERSOANE CARE AU IEȘIT DIN VIAȚA MEA.


EU NU SUNT UNA DIN ELE,FAC PARTE DIN LUMEA MEA ŞI DACĂ NU EŞTI CA MINE AICI NU AI CE CĂUTA.AŞA CĂ NU MĂ ÎNTREBA CE AM FĂCUT DE SUNT AŞA..CĂ MULŢI ÎN LOC DE VIAŢA LOR ÎŞI VEDEAU DE VIAŢA MEA.

Jurnalul unei ființe complicateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum