Ce simt acum e neputinta! Ma dor mainile pentru ca nu te pot atinge. Suna poetic, dar nu e. Chiar ma dor! Si buzele mi s-au uscat pentru ca nu te pot saruta. Ma dor si urechile pentru ca nu iti aud vocea si ochii mi-s iritati pentru ca nu te pot vedea. Mi se strange stomacul, gandindu-ma la cantitatea aia de traire intensa si la emotiile pe care le-as avea. Simt deja cum mi se ridica fiecare fir de par si cum pielea-mi vibreaza toata. Corpul imi tremura ca o frunza in vant, ori de cate ori ma gandesc la intalnirile noastre.
Ce simt acum e dorinta! Imi invadeaza corpul, sufletul si mintea. Nu ma lasa sa adorm, dar nici sa ma mai trezesc. Iti simt atingerea! E ciudat, pentru ca nici macar nu stiu cum se simte, sau ce textura are pielea ta. Iti simt buzele care aplica presiune si mangaie delicat buzele mele. Si iarasi este ciudat, caci nici macar nu le stiu gustul. Iti simt privirea, ma rascoleste, dar habar nu am ce culoare au ochii tai. Iti aud glasul. L-am mai auzit, dar cand ne vedem, se schimba. Devine mai cald, mai calm si adevarat.
Ce simt acum e suferinta! Iar suferinta asta e incununata doar de regret. Cand cauti ceva cu lumanarea, ai grija, pentru ca s-ar putea sa il gasesti! Mi-am dorit sa ies din starea de echilibru, pace si fericire… si am iesit. Iar acum sunt ca un leu in cusca. Fac ture-ture prin casa si nu-mi gasesc locul. Ceva lipseste. Poate esti tu. Nu stiu si nici nu am de gand sa umplu golul care ma caracterizeaza acum. Trebuie sa uit si voi uita, chiar daca va fi ultimul lucru pe care il voi face. Iti promit!
Am sa-mi vindec sufletul (din nou) si am sa-l pun la pastrare pentru urmatorul distrugator de suflete, pe care viata mi-l va scoate in cale.
CITEȘTI
Jurnalul unei ființe complicate
Ficção GeralPar simplă, dar nu sunt deloc! Coperta by http://www.wattpad.com/user/abyuta
