Jurnalul unei ființe complicate

Perfectă în ciuda micilor defecte.

Dacă citeşti asta,vreau doar să ştii ceva. Eşti tânără,mai tânără decât crezi şi eşti frumoasă,mai frumoasă decât ai crede. Deci te rog frumos,nu-ţi distruge adolescenţa ascultând persoane stupide care nu ştiu nimic despre tine. Eşti grasă,eşti anorexică,eşti înaltă,eşti scundă. Cui îi pasă? Nu,serios acum,chiar contează? 
Ochii tăi sunt aşa frumoşi, cineva s-ar putea pierde în ei. Apoi mai e şi zâmbetul tău de care s-ar putea îndrăgosti oricine. Un păr care strigă: Ciufuleşte-mă! Şi mâinile tale care au „zgârieturi de pisică” care nu ar trebuii să fie acolo….sunt atât de delicate şi aşteaptă pe cineva să le ia,să le ridice în sus .. să le sărute şi să spună: Totul va fi bine,sunt aici! 
Ce dracu crezi că e greşit la tine? De ce zici că „eşti greştiă”? Crezi că nu eşti frumoasă şi asculţi prostiile celorlalţi? Draga mea,tu eşti perfectă. M-asculţi? EŞTI PERFECTĂ! Perfectă în ciuda micilor defecte. Perfectă în ciuda faptului că te descurajez mereu zicând că alţii sunt mai buni ca tine, când de fapt nu e aşa. Perfectă în ciuda faptului că uneori când te uiţi în oglindă îţi vine să plângi pentru că el nu vede cât de frumoasă eşti şi îţi vine să mori. 
Tu străluceşti mai mult decât poate „ea” sau ele să o facă. Ai un caracter frumos şi o copilărie care a văzut mai multe lucruri decât era normal să vadă. Dar tot străluceşti! Din ce în ce mai mult! Şi tu ce faci? Vrei să te stingi,vrei să te opreşti din a strălucii. Vrei să îţi stingi lumina. Dar dacă toate stelele s-ar opri din a strălucii doar pentru că altele strălucesc mai mult,cerul ar fi un loc întunecat,ca şi inima mea fără tine.
Deci te rog,continuă să străluceşti micuţă stea..
Fii steaua care poate fi zărită chiar şi când sunt nori pe cer. Străluceşte pentru că totul e întuneric aici şi am nevoie de tine. Am nevoie atât de mult..