Jurnalul unei ființe complicate

I'm so lost..

Plouă. Azi m'am pierdut definitiv. Azi sunt fericită. Mi'am amintit de ce țin la băiatul ăla cu privirea caldă și zâmbet liniștitor. Îl țineam de mână azi,și am rămas pierdută pe gânduri,în lumea mea.

  Și știi,eu am păstrat acele mesaje frumoase de la tine,toate care îmi aduceau un zâmbet pe față întotdeauna. Era să le vadă astăzi. Era atât de aproape să le citească,era atât de aproape să te descopere.  Credeam că ești doar în capul meu,că fizic nu mai exiști pentru mine. Dar erai acolo.

  Plouă. Cât m'am rugat astăzi să plouă..aveam nevoie de un timp în care să mă pot liniști,să stau în pat gândindu'mă la tine,la noi,visând.

   Încep să simt oboseala, îmi pierd din echilibru. Scârbită de viață,de vise trimise la pachet cu timbrul. Să vinzi vise este ilegal. Ar trebui să fii închis. Am blocate în cap imagini,cineva să le șteargă,vă rog. Am în gând privirea ta,imaginea ta.

   Ai plecat de atâtea ori,și ai revenit a doua zi zâmbind. Te văd doar în pozele vechi. Zâmbete de decor,vene pline de alcool..de fapt,așa arată un om gol în interior.

   Simt un gol în stomac. Da știu,a devenit deja un clișeu :-j...

  Azi m'am plimbat singură pe stradă. Se citea oboseala în ochii mei. Am zâmbit unui străin azi,un zâmbet pervers,de nerecunoscut. Mă sperii de mine însămi. Mi'e scârbă de ceea ce am ajuns,de ceea ce am devenit. Citește în ochii mei răceala,ura,singurătatea,disperarea pe care ai lăsat'o în urma ta.

  Am început azi să mă întreb dacă eu chiar te voi ține vreodată de mână sau totul va rămâne doar în capul și în visele mele..

   Sunt pierdută definitiv,și o pot spune mulți. Am devenit de nerecunoscut. Nu cred că mă mai poate răni ceva..

  

        M'am plimbat azi pe străzi.. Se aude doar zgomotul tocurilor mele pe asfalt. Era 10 dimineața cred,nu era multă agitație. Ruj roșu pe buze,un machiaj șters cu tente de nud,un zâmbet stupid,unghii roșii,aceleași căști,Nimeni Altu', expresia falsă de pe față și mersul meu idiot. Pierdută.

  Nu cred că mă va mai putea găsi cineva,nu cred că mă poate aduce cineva înapoi,sunt de negăsit,pierdută pe vecie,cu un singur gând în cap..

  Promite'mi că nu mă vei uita,că te vei mai gândi la mine din când în când,și că te va durea amintirea mea.
   Promite'mi că nu îmi va lua nimeni părticica aia de inima care încă îmi aparține. Promite'mi că știi cât de mult am ținut la tine.. și că apreciezi asta. Unde naiba ești? Nu te pot găsi nicăieri,nu pot da de tine. Îmi e dor,de ce mă lași așa? 

       NU il poti uita,sau NU vrei sa il uiti?. Mda,asta da de gandit. Probabil as putea sa te uit,daca mi´as dori lucrul asta.  NU vreau,as vrea sa te pastrez pe vecie intr´un colt de inima,as vrea sa te pot strange mereu in brate si sa iti spun ce fericita ma faci. As vrea sa ma pot trezi de dimineata langa tine,zambind,sa´ti spun cat de adorabil arati cand esti somnoros,sa te pot strange in brate cand lumea mea se darama.

   E ciudat cum aceste vise ale mele imi creeaza o stare de...durere placuta. E un sentiment ciudat.

  Pierduta printre foi si randuri,lacrimi si melodii de dragoste cantate la chitara,ma intreb de ce ma chinui sa te pastrez aici?Imi provoci doar suferinta de cele mai multe ori.

 Ma controlezi.te joci cu sentimentele,ma urci in al 9-lea cer,ma lasi fara aer,ma imbeti cu dulci cuvinte,imi spui ca sunt viata ta,te duci,ma lasi singura,plang,te joci,nu´ti pasa,esti indiferent,revii la mine,nici macar nu observi ca sunt suparata,ma inveselesti,ma faci sa te iert,si o luam de la capat.

   Pana cand? Cat poate o fata sa sufere dupa un baiat? Cat orgoliu pot calca in picioare pentru tine? Cate lacrimi vor mai fi varsate?..cat o sa te mai iubesc..?