Jurnalul unei ființe complicate

Capitol fără titlu 64

As fi putut sa iti spun ca totul va fi bine,as fi putut sa te iau in brate si sa te las sa imi umplii camasa cu lacrimile tale,dar nu am facut-o.Am ales sa plec,sa te las singura si speriata,dar aveai nevoie de asta.Stiu ca nu intelegi ceea ce iti spun,stiu ca ma urasti,dar intr-o zi o sa imi multumesti.
Probabil ca o sa plangi nopti intregi,o sa te indepartezi de tine,de tot ceea ce te face sa fii copilul acela cu ochii verzui care zambeste printre lacrimi.Probabil ca ma vei ura toata viata ta pentru ca am plecat,dar aveai nevoie de o perioada in care sa fii singura,o perioada in care sa iti dai seama cat de puternica esti.Tu nu ai nevoie de oameni ca sa fii fericita,tu nu ai nevoie de promisiuni,tu poti sa iti cladesti singura viata,dar iti este mult prea teama de singuratate ca sa iti poti deschide ochii si sa realizezi asta.
Imi pare rau ca am plecat asa,dar trebuia sa inveti sa te bazezi doar pe tine,sa inveti cum sa lupti cu viata,sa imbratisezi singuratatea.Aveai nevoie de niste rani pentru a putea sa intelegi ca lumea nu se opreste in loc,ca oamenii nu vor fi langa tine pentru totdeauna,ca bunatatea nu e intotdeauna o calitate.
O sa devii o femeie puternica,o sa cladesti lucruri incredibile din noroi,o sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca si nu vei lasa oamenii sa te calce in picioare,sunt sigur de asta.La fel de sigur cum sunt de faptul ca maine e o alta zi in care voi lua decizii gresite.
Poate ca sunt cel mai negru cosmar al tau,dar nu poti traii un vis,fara sa treci printr-un cosmar.Poate sunt cel mai groaznic om,dar am tinut la tine,inca o fac.Esti sora mea mai mica,intotdeauna vei fi.
Vreau doar sa intelegi ca tu vei continua sa mergi inainte,chiar daca drumul pe care mergi se destrama.Eu cred in tine…
Invata sa te increzi in tine si arde amintirile care nu iti aduc nimic bun.Puterea se naste din cosmaruri greu de inchipuit.Imi pare rau ca a trebuit sa fiu eu cosmarul tau.