ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『27』

Jungkook își petrecuse toată noaptea, inclusiv dimineața următoare la Namjoon și la Seokjin, cei doi ajutându-l să își mai schimbe starea. Nu a anunțat pe nimeni că urmează să își petreacă acea noapte în altă parte, și nu în camera sa. Se gândea că poate așa Taehyung va putea să își facă de cap cu oricine vrea el fără ca cineva să îi facă scandal sau să vină cu blonda sa care face parte din minunatul lui grup de prieteni. Și așa, colegul său de cameră, care e ca o durere în fund, nu putea să îl deranjeze și se va putea simți în sfârșit liber.

Însă lucrurile nu au stat chiar așa. La început a fost fericit că lipsește șatenul pentru puțin timp și se bucura că nu trebuie să stea cu el, dar cum treceau orele, era din ce în ce mai îngrijorat. Chiar dacă nu voia să îi pese de el, tot o făcea. Știa că are probleme și îi observase comportamentul ciudat, fiindu-i teamă ca nu cumva să fi făcut ceva nepotrivit. Și nu se gândea doar la un lucru. Știa că e capabil de foarte lucruri, să se rănească singur, sau era sigur că dacă se va îmbătă va da doar de probleme. Știind cât ține Jungkook la alcool, putea să facă orice cu oricine. Dar nu l-a sunat, nu i-a trimis niciun mesaj. Se gândea că va face ceva doar dacă nu se întoarce până la prânz.

Era aproape ora doisprezece, iar șatenul încă nu se întorsese. Taehyung se pregătea pentru cursul ce urma să înceapă peste mai puțin de jumătate de oră. Când își trase pantalonii, ușa se deschise, iar Jungkook intră fără să spună vreun cuvânt. Blondul observă că este îmbrăcat cu haine care nu sunt ale lui, acesta arătând și puțin cam răvășit. Nu avea de gând să-i spună unde a fost toată noaptea. Jin i-a împrumutat hainele sale, acesta e motivul pentru care are altele. Și arată așa deoarece a adormit destul de greu azi-noapte și a avut parte de o descărcare, astfel plângând din mai multe motive.

Șatenul își lăsă tăcut rucsacul pe pat, dorind să se pregătească pentru cursul la care va întârzia oricum, iar cel mare, neadresându-i vreun cuvânt, plecă.

* * *

Taehyung își luă rămas de la amicii săi și se urcă în mașină. Trecuseră două zile de la noaptea în care Jungkook a lipsit, iar acesta s-a gândit întruna la posibilele locuri în care și-ar fi putut petrece timpul sau lucrurile pe care le-ar fi făcut. Nu voia să îi pese, dar aceste gânduri nu îl mai lăsau în pace deloc. Era sigur că făcuse vreo prostie, doar arăta de parcă băuse mult prea mult, și în plus, avea alte haine.

O notificare îl făcu să își ia telefonul și să citească mesajul primit de la Jin în care anunță că în seara asta vor merge toți șapte la o petrecere, iar niciunul nu are voie să refuze. Își dădu ochii peste cap și aruncă telefonul pe bancheta de lângă el, fără a fi atent la drum. Își ridică privirea plictisit, iar în secunda următoare opri brusc mașina deoarece în față, la o distanță destul de mică, se afla o persoană. Speriat, ieși repede să vadă dacă s-a întâmplat ceva.

- Îmi cer mii, mii de scuze! spuse acesta și făcu două plecăciuni. Ochii i se măriră când își văzuse colegul de cameră respirând cu greu din cauza șocului. Și el era cu telefonul în mână, deschis fix la mesajul lui Jin. Traversa strada fără să se asigure, iar el era atent la mesajul pe care tocmai îl primise.

- Taehyung, ce naiba?! Tocmai era să dai cu mașina peste mine! spuse acesta încă șocat. Uită-te dracului pe unde mergi! De nervi, dădu cu piciorul în bara de protecție a mașinii.

- Asigură-te și tu înainte să traversezi, nu degeaba ai ochii ăia! Și în plus, aici nici măcar nu este trecere de pietoni, treci ca...

- Ca ce? Taehyung oftă exasperat și îl trase în mașină, iar el nu spuse absolut nimic.