ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『23』

Se foi ușor pe canapea, dorind să-și schimbe poziția, însă era imposibil din cauza piciorului. Toată noapte a stat în aceeași poziție, pe spate. A fost destul de incomod deoarece el adoarme foarte ușor când stă într-o parte.

Se dădu bătut și își frecă ochii adormit, rămânând încă întins. Însă durerea prezentă în gâtul său nu-l lăsa să se relaxeze vreun pic.

Jin și Jimin se aflau în bucătărie, pregătind micul dejun.

- A fost o idee bună să venim aici, zise rozaliul. Cred că l-a ajutat pe Jungkook, chiar dacă s-a rănit destul de rău.

- Văd că relația lor se îmbunătățește.

- Relația lui Jungkook cu cine? îl întrebă pe șaten cu o sprânceană ridicată.

- Cu Taehyung.

- Îh, își dădu ochii peste cap acesta și puse apă în cafetieră.

Cel mare îl privi puțin încruntat, neînțelegând ura celor trei față de Taehyung, și invers. Jimin citi confuzia de pe fața șatenului și se decise să îl lămurească un pic.

- Am fost colegi de gimnaziu și de liceu. Taehyung i-a făcut viața un calvar lui Jungkook. Acesta este motivul pentru care nu-l pot suporta, îi spuse acesta rece.

În living, liniștea fu spartă de un tușit, urmat imediat de încă două. Jungkook reuși să ridice în fund și își sprijini capul în palme, înjurându-se în minte. După ce că s-a rănit rău la picior, a reușit să și răcească. Nu vrea să fie povară pentru nimeni.

Văzu pe măsuța de cafea un pahar cu apă. Îl luă și îl goli repede, dând tot lichidul pe gât. Tuși din nou.

Jimin îl auzi și veni repede la el.

- Ești bine? Jungkook dădu afirmativ din cap.

- Am nevoie de un duș, spuse acesta încet, neputând să o facă mai tare. Rozaliul dădu repede din cap în semn afirmativ și îl ajută să ajungă la baie.

Se simțea atât de neputincios. Credea că a distrus excursia. În loc să se distreze cu toții și să simtă minunat, stau și au grijă de un fraier ca el.

- Dacă ai nevoie de ceva, strigă-mă, sunt afară, îi zise Jimin după ce îl ajută să se bage în cadă.

Lăsă stropii fierbinți de apă să-i ude trupul rănit. Nu trecuse mult timp și pe fața acestuia, stropii de apă fură amestecați cu lacrimile care curgeau fără încetare din ochii obosiți ai acestuia.

Mă urăsc.

Își dorea să mai stea sub jetul fierbinte de apă, dar nu mai putea din cauza rănilor care îl usturau al naibii de tare.

Își înfășură prosopul alb în jurul abdomenului, gândindu-se cum ar putea ieși din cadă. Se așeză marginea acesteia și își lăsă piciorul stâng jos. Îi era frică să meargă până la ușă ca nu cumva să alunece și să cadă. Din nou.

Se sprijini de tot ce putea și reuși să ajungă la ușă. Cu greu, dar reuși.

- Parcă a zis Jimin să strigi, nu să ieși singur. Jungkook încremeni și se uită la blond.

- Taehyung.

- Mi-a dat Hoseok astea, îi arătă hainele acestuia.

- Ok, mersi, îi spuse și încercă să i le ia ca să se îmbrace, dar Taehyung nu le lăsă.

- Nu poți singur. Te voi ajuta.

Fața lui Jungkook se înroși imediat și se bâlbâi.

- S-Sunt dezbrăcat, Taehyung. Acesta își dădu ochii peste cap.