ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『6』

Au trecut două săptămâni de când a început facultatea, iar relația dintre Jungkook și Taehyung nu s-a schimbat aproape deloc, norocul lor că nu se prea întâlneau. Cel mic se antrenează până târziu și când se întoarce în cameră, Taehyung lipsește, însă, când se întâlnesc se ceartă mereu.

Jimin încă nu și-a făcuse curaj să vorbească cu misteriosul cenușiu cu care stătea Taehyung mai mereu, tot ce știa despre el este faptul că e anul doi la arte.

Cei trei prieteni stăteau la masa lor din cafeneaua din campusul universității, Jungkook fiind în față cu câteva foi și cu ciocolata caldă cu frișcă, încercând să facă un proiect pe care trebuie să-l predea ziua următoare, iar Jimin se uita la băiatul pe care i s-a pus pata rău de tot, acesta stând singur la o masă apropiată de a lor.

- De ce nu porți ochelarii? îl întrebă Hoseok pe Jungkook.

- Nu mai am nevoie de ei, văd bine.

- De-asta te chiorăști la foile alea, că vezi bine? spuse ironic brunetul.

- Nu fi prost, Jungkook. Îți vei strica și mai tare vederea, i-a spus Jimin reușind să-și ia privirea de la băiatul cu păr de cenușă.

- Du-te și vorbește cu el acum cât este singur. Asta-i șansa ta! îi zise Jungkook rozaliului, ignorând sfaturile celor doi prieteni ai săi.

- Nu pot face asta!

- Nici măcar nu știi cum îl cheamă! Nu pățești nimic dacă conversezi un pic cu el, spuse Hoseok.

Jimin trase aer în piept și se ridică de la masă emoționat, Hoseok și Jungkook urându-i înainte succes, spunându-i să se comporte normal și să nu pară obsesat. Acesta se oprise lângă scaunul din fața cenușiului.

- Scuze, pot sta aici? Toate mesele sunt ocupate, spuse Jimin emoționat, iar băiatul își ridică privirea din telefon și dădu afirmativ din cap.

Se așeză și se jucă cu degetele. Și-a mai comandat o cafea, chiar dacă își mai comandase una din care încă nici nu băuse.

- Sunt Jimin, spuse cel mic prividu-l fix pe cel din fața lui.

- Yoongi, răspunse scurt acesta.

- Ce nume frumos!

- Ăă, mersi.

- La ce ești student? întrebă Jimin, chiar dacă deja știa răspunsul, fiind entuziasmat că în sfârșit vorbește cu el.

- Sunt anul doi la arte, tu?

- Și eu, dar sunt doar anul întâi, râse acesta încet.

Yoongi știa deja de o săptămână și ceva că Jimin îl privește mai mereu, rozaliul nefiind deloc subtil, acesta având o vagă impresie că îl plăcea. Chiar dacă a stat cu ochii în telefon de când a intrat în cafenea, știa că cel mic era doar la două mese depărtare alături de prietenii săi. Și el îl privea câteodată, dar spre deosebire de Jimin, acesta era subtil.

Jimin privea cu atenție fața albiciosă lipsită de orice fel de imperfecțiune, ochii săi arătând ca două perle negre și strălucitoare, iar buzele erau rozalii, în fiecare ureche având câte un cercel, dar la cea dreaptă mai observă încă două găuri.

Arată ca o pisică...

- Te mai uiți mult la mine? râse cel mare.

Fața lui Jimin se înroșise instantaneu și își mută imediat privirea.

- S-scuze! se bâlbâii rozaliul, iar Yoongi îi zâmbise.

- Trebuie să plec, mai vorbim. Mă bucur că te-am cunoscut! îi spuse Yoongi înainte să plece.

Jimin se întoarse cu zâmpetul până la urechi la Jungkook și la Hoseok.

- Ei, cum a fost? îl întrebă cel mare dând din sprâncene.

- Iisuse, e și mai frumos de-aproape! Și are o voce așa frumoasă! Și ochii ăia, m-aș pierde în ei! le spuse Jimin părând o adolescentă îndrăgostită.

Făcu o pauză și luă o gură de apă.

-Și știți ce a spus? Că o să ne mai vedem și că se bucură ne-am cunoscut!

* * *

Jungkook ieși transpirat și foarte obosit din sala de dans. De-abia aștepta să ajungă în cameră, să facă un duș, apoi să se culce. Își aprinse telefonul cu scopul de a vedea cât e ceasul. 10:12.

După vreo zece minute răsuflă ușurat că în sfârșit ajunse la camera sa, însă, când deschise ușa și văzu ce se întâmplă în camera sa, a simțit că-l iau toți nervii. Camera lui era un adevărat dezastru. O blondă era în poala lui Taehyung și se sărutau de parcă mai aveau puțin și se mâncau. Aceștia erau înconjurați și de alte persoane, care stăteau peste tot, inclusiv pe patul lui Jungkook. Și bineînțles, alcoolul și țigările nu lipseau, mirosul din cameră dezgustându-l pe șaten.

- Ce naiba se întâmplă aici?! întrebată cel mic nervos.

Colegul său de cameră se uită spre Jungkook și își dădu ochii peste cap.

- Îmi pare rău prieteni, dar petrecerea s-a terminat și trebuie să plecați, s-a întors pămpălăul de colegă-miu. Poate altădată! le spuse Taehyung prietenilor săi după ce terminase Jungkook cu crizele.

Prietenii blondului, i-au aruncat priviri urâte lui Jungkook, ieșind rând pe rând pe ușă. Șatenul era nervos că s-a întâmplat asta în camera sa, dar era și mai nervos deoarece a avut cursuri destul de grele azi și s-a antrenat câteva ore bune, fiind rupt de oboseală. Tot ce își dorea era să facă un duș și să se culce, dar nu putea deoarece trebuia să curețe tot dezastrul cauzat de Taehyung și de celelalte persoane.