Șatenul, răsuflând ușurat, se aruncă în pat, fiind fericit că reușise în sfârșit să despacheteze. Spre deosebire de partea lui Jungkook, cea a blondului era un dezastru. Colțul unui poster îi atârna de pe perete, patul îi era nefăcut, pe birou erau tot felul de caiete aruncate și alte chestii, iar geamantanul îi era desfăcut, lucrurile din acesta fiind mototolite. Jungkook nu putea suporta dezordinea, el dorind să fie totul mereu aranjat și curat.
- Te mai holbezi mult? îl întreabă Taehyung pe cel mic.
- Nu mă holbez! se apără acesta.
- Atunci ce faci? Mă admiri? îi răspunse acesta sarcastic.
Băiatul alesese să îl ignore și își luă telefonul care vibră, semn că primise un mesaj și îl deschise.
Hobi
ai supraviețuit?=)))
Jungkook
haha
Luându-și un prosop, își lăsă telefonul pe pat și se duse la baie.
Măcar aici nu este dezordine.
După un duș lung ieși din baie înconjurat de un prosop deoarece nu a putut să se gândească să își ia hainele cu care să se îmbrace. La ușă dădu de Taehyung care era gata de plecare și se uită la ceasul care indică ora 21:09.
- Unde te duci? îl întrebă șatenul.
- Nu e treaba ta, îi răspunse Taehyung sec. Crezi că dacă împart camera asta cu tine trebuie să știi tu totul? Pentru mine tot un gunoi ai rămas.
Își privi colegul de cameră ieșind și se duse să își îmbrace pijamaua. Cuvintele lui nu mai aveau niciun efect asupra lui Jungkook, acesta trecând peste toate acestea. Cel puțin așa crede el.
Jungkook
a trecut doar jumătate de zi și deja nu mai suport -.-
Chimchim
asta-i doar prima zi, o să fie mai bine
Jungkook
mdea, mă gândesc
Jucându-se piatră, hârtie, foarfecă, cei doi băieți au reșit să își termine cearta, Jimin fiind cel care câștigase. Hoseok, supărat că pierduse, își puse toate lucrurile în cealaltă parte a camerei și se așeză în noul său pat.
- Oo, bietul meu Hobi s-a supărat? spuse Jimin pe un ton drăgălaș trăgându-și prietenul de obraji.
- Oare cum e Kookie? îl întreabă Hoseok pe Jimin. Adi-
- Cred că se descurcă. Acum poate să-l înfrunte pe Taehyung.
- Știu că s-a schimbat, dar nu trebuie să fim chiar atât de siguri că nu i se va întâmpla ceva din nou.
* * *
Datorită gălăgiei din următoarea dimineață, Taehyung se trezi și își deschise ușor ochii pentru a se uita la ceas.
Ce naiba face ciudatul ăla duminica la opt dimineața? își spuse Taehyung în minte.
- N-ai ce face la ora asta? îl întrebă blondul cu vocea răgușită pe băiatul care își aranja frumos cărțile pe rafturi.
- Oh, te-am trezit? Scuze, n-am vrut! răspunse ironic băiatul.
Blondul, dându-și ochii peste cap, se ridică din pat. Cine mai poate dormi în gălăgia asta?
- Ești doar o durere în fund, îi spuse Taehyung șatenului. Oprindu-se din ceea ce făcea, se întoarse către cel care vorbi.
- Nu știu de ce zici asta, nu ți-am făcut nimic niciodată, nu ți-am greșit cu nimic.
- Ți-am mai spus și o să ți-o mai spun. Cea mai mare greșeală este că încă exiști. Și nu-mi spune că o să începi să bocești așa cum făceai de fiecare dată, spuse și se duse la baie.
Jungkook își drese glasul și se întoarse la treaba lui, încercând să nu pară deloc afectat de vorbele celui mai mare.
Câteva bătăi în ușă s-au auzit după jumătatea de oră, timp în care Jungkook a terminat cu aranjatul camerei, iar Taehyung a reușit să iasă de la duș. Cel mare se duse să deschidă ușa, nefiind deloc uimit când îi văzu pe cei doi prieteni a-i lui Jungkook.
- Văd că ai venit cu animalele de companie.
Hoseok încercă din greu să nu-i dea una blondului, Jimin liniștindu-l. Brunetul, dându-l la o parte, intră în cameră. Taehyung își luă telefonul dându-și ochii peste cap și plecă fără să mai spună ceva.
- Ne gândeam să mergem undeva, spune Jimin.
- Ăă, nu putem merge un pic mai târziu? Trebuie să fac curat aici că nu mai rezist în mizeria asta. Vreau să profit de timpul în care nu este el aici, le zise Jungkook prietenilor săi.
Aceștia, urându-i succes, au plecat, rămânând să-i sune Jungkook când va fi gata.
Șatenul se apuse să-i aranjeze patul colegului de cameră, iar apoi să curețe pe jos. Nu se lăsă până nu urma să fie totul lună. La sfârșit, se uită fericit la rezultatul obținut și îi trimise mesaj lui Jimin, spunându-i că va veni într-un sfert de oră la ei. Brusc, ușa se deschise, iar Taehyung rămase uimit când văzu ce s-a întâmplat în camera lui.
- Descalță-te acolo! îi spuse Jungkook celui mare.
- Pardon? Nu-mi spui tu mie ce să fac!
- Dacă nu te descalți acolo, jur că-ți arunc adidașii pe geam! îl amenință Jungkook.
- De ce naiba n-am voie să intru în cameră încălțat? Este și camera mea, fac ce vreau!
Văzându-i fața colegului său de cameră își dădu ochii peste cap și se descalță.
- Și nu-ți mai da ochii peste cap atâta că mă enervează, spuse Jungkook.
- Văd că pămpălăul de tine a prins curaj să se ia de mine. Ia vezi-ți de treaba ta și liniștește-te dacă nu vrei să pățești ceva!
Șatenul deschise gura să spună ceva, dar când îl văzu pe Taehyung apropiindu-se de el alesese să tacă.
De ce sunt fraier și nu-i spun nimic?
CITEȘTI
ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ
FanfictionJungkook și Taehyung s-au urât încă din primul an de gimnaziu și chiar când credeau că nu se vor mai vedea vreodată, destinul i-a adus din nou împreună. ❝Dacă mi-ar fi spus cineva în trecut că nu voi putea trăi fără tine, probabil i-aș fi râs în faț...