- Cred că vom avea nevoie și de mașina lui Yoongi, spuse Jungkook.
- Ba nu, ne descurcăm noi.
Șatenul își dădu ochii peste cap.
- Să nu-mi spui după că am avut dreptate.
Camera era acum un adevărat dezastru. Lucrurile erau întinse peste tot, pe jos, pe patul celui mic, pe birouri. Singurul loc care era lipsit de bagaje era patul lui Taehyung, deoarece acolo dormeau.
- În sfârșit scăpăm de aici, spuse blondul.
Cei doi strângeau ultimele lucruri din cameră, urmând să se mute ziua următoare până la prânz. Deja rezolvaseră cu totul. Mai trebuia doar să plece.
- Nu ar fi mai bine atunci să ducem de azi câteva cutii? Dacă vrei să ducem doar cu mașina ta.
- Ok, voi duce eu. Tu poți rămâne aici să mai strângi.
Jungkook, pentru a-și scuti iubitul de câteva drumuri în plus, îl ajută să ducă câteva cutii și câțiva saci în portbagaj.
- Sigur nu vrei să vin cu tine?
- Da, așteaptă-mă în cameră, îi spuse blondul și îl sărută.
- Bine, îi răspunse în sărut. Te iubesc.
- Și eu te iubesc.
Imediat ce porni mașina, cel mic fugi înapoi în clădire și bătu cu putere în ușa prietenilor săi. Hoseok deschise, privindu-l cu o sprânceană ridicată.
- Um, daa?
- Veniți repede la mine, zise, iar cei doi l-au urmat numaidecât în camera sa, lăsând ceea ce făceau.
Închizând ușa în urma sa, Jungkook spuse:
- Am nevoie de voi... Mă ajutați vă rog să strâng? Fiind ultima noapte aici, vreau să fac ceva special și nu voi avea timp dacă o fac singur.
- Sigur, zâmbi Jimin.
- Super! Vă mulțumesc!
- Când trebuie să plecați?
- Trebuie să eliberăm camera până la prânz. Acum s-a dus Taehyung să mai ducă din lucruri și mi-a venit ideea de a face asta.
Șatenul își luă telefonul de sub grămada de haine care trebuiau băgate în geamantanele deschise de pe jos și căută în lista de contacte, apelând imediat un număr.
În timp ce roșcatul împăturea cu grijă hainele și le punea în geamantan, Hoseok se ocupa de cărțile de pe rafturile prietenului său.
- Ne-am gândit să ne mutăm noi trei, îl anunță Jimin.
- Serios? Ați găsit ceva?
- Am tot căutat și până la urmă am găsit ceva. Dar încă ne mai gândim, spuse Hoseok. Oricum, cred că vom aștepta puțin ca să vă mutați voi, iar apoi vom vedea cum vom face.
- Da. Îți dai seama dacă ne-am muta toți deodată? râse Jimin.
- Și îți cauți un loc în care să lucrezi și tu? îl întrebă Jungkook pe roșcat.
Nu prea avea chef să lucreze, dar nu prea avea de ales.
- Aveam de gând să mă angajez în vacanță, dar acum n-am ce să fac. Voi căuta ceva. Poate mă duc cu el, spuse el, arătând spre Hoseok.
După vreo patruzeci de minute, se vedea o diferență în cameră. Lucrurile de pe birouri dispăruseră, la fel și hainele de pe patul lui Jungkook și din dulap, iar cutiile nu mai stăteau în mijlocul drumului.
CITEȘTI
ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ
FanfictionJungkook și Taehyung s-au urât încă din primul an de gimnaziu și chiar când credeau că nu se vor mai vedea vreodată, destinul i-a adus din nou împreună. ❝Dacă mi-ar fi spus cineva în trecut că nu voi putea trăi fără tine, probabil i-aș fi râs în faț...