ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『18』

Se pregăti repede și ieși încet pe ușa pentru a nu-l trezi pe Jungkook, care dormea. Mergea cu pași repezi și coborî în grabă scările. Trebuia să ajungă acum vreo douăzeci de minute. Cum ieși din cămin începu să fugă până la cafenea, unde era așteptat.

Azi noapte, după ce făcu duș și își reveni, îi trimise un mesaj lui Yoongi spunându-i să-i anunțe pe cei patru prieteni ai lui Jungkook ca la 10:30 să se întâlnească la cafenea pentru a le spune ceva important. Nu știa de ce face asta, dar o făcea. Încearca să nu se mai gândească la ce se întâmplase cu o noapte înainte. Nu se schimbase absolut nimic, vor avea aceeași relație. El cu acel fraier nu vor putea fi niciodată prieteni. Nu are asemenea prieteni.

Respirând greu, intră în cafenea uitându-se în jur, iar când îi văzu pe cei cinci băieți, se îndreptă spre ei.

- Ai întârziat, îi reproșă rozaliul.

- Ar trebui să fii recunoscător că îți spun despre prietenul tău pe care l-ai lăsat baltă azi-noapte, nu să comentezi ca prostul ca de obicei! Mereu ai avut o gură proastă! îi spuse Taehyung nervos.

- Dacă n-ai fi așa un rahat de om, atunci ar sta altfel lucrurile! continuă Jimin. Au! Ce naiba? Hoseok îi dădu un șut în picior ca să tacă.

Jin și Namjoon se uitau la ei nedumeriți.

- Despre ce t-, începu Jin, dar fu oprit.

- Nimic, nu mai contează chestia aia! sări Hoseok nevrând să-i meargă din nou gura prietenului său.

- Cum nu mai contează?!

- Jimin, jur că-ți dau una dacă nu taci!

Rozaliul se lăsă pe spătarul scaunului frustrat, Yoongi luându-i mâna micuță într-a sa și i-o mângâie cu degetul mare, astfel liniștindu-l. El stătea liniștit pe scaunul său și doar îi asculta. Nu îi plăcea să se certe și nici nu avea de gând să se bage ca să-i ia apărarea unuia dintre ei, având în vedere că unul este iubitul său și celălalt este cel mai bun prieten. Oricum făcea nu era bine, deci stătea cuminte la locul lui.

- Stai puțin! Jimin, l-ai lăsat baltă pe Jungkook?! sări Jin.

Ce dracu se întâmplă aici? se întrebă Taehyung. El îi chemase pentru a discuta despre ceva, nu pentru a se certa.

- După cinci zile în care n-a dat niciun semn de viață nu cred că merita să-l pup în fund. Hyung, tu l-ai dus, tu trebuia să-l aduci, nu alții!

Trebuia neapărat să schimbe subiectul, altfel Jimin continua cu cearta la nesfârșit.

- De când a fost plecat în weekend, Jungkook e într-o stare destul de rea, începu Taehyung atrăgându-le atenția băieților.

- Cum adică "rea"? întrebă Hoseok îngrijorat.

- Are coșmaruri în fiecare noapte, plânge și azi-noapte, când ne întorceam acasă, a avut un fel de criză de plâns, continuă acesta.

- Ce coșmaruri? întrebă Jimin îngrijorat.

Taehyung rămăsese mut. Nu le putea spune adevărul, nici despre coșmaruri și nici despre ce s-a întâmplat în acea noapte.

- Nu știu, minți acesta.

- Unde a fost în weekend? întrebă Namjoon.

- Acasă în Busan, zise încet Jimin și se uită la Taehyung.

- Ce?

Nu își puteau da seama ce s-a întâmplat. Taehyung e aici, n-avea ce să-i facă.

- Jongin.