ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『42』

Norii de cenușă le-au făcut loc razelor aurii ale soarelui să încălzească diminețile de martie. De asemenea, natura începuse să prindă din nou viață, micuții muguri au fost transformați în fragilele flori care colorau fiecare zi.

Era un nou început, un nou capitol. Gata cu vremea tristă, temperaturile scăzute și atmosfera mohorâtă.

Timp de două săptămâni, băieții au căutat un apartament potrivit, care să aibă trei camere, iar prețul chiriei să fie potrivit. Căutările încă continuau.

- Nu credeam că este atât de dificil să găsești un apartament idiot. E aproape aprilie și încă n-am găsit nimic, spuse frustrat Taehyung.

Au fost amândoi de acord să rămână la cămin până își găsesc unde să se mute, decât să stea pe capul celor doi băieți.

În timp ce Taehyung stătea la laptop, căutând apartamente, Jungkook, stând în patul său, își citea suportul de curs pentru cursul din ziua respectivă.

- De ce nu-ți mai porți ochelarii?

Întrebarea blondului îl făcu să-l privească confuz. Nu-și mai purtase ochelarii de câțiva ani.

- Crezi că nu am observat că te chiorăști când citești ceva? Sau când scrii. Sau când stai pe telefon. Sau-

- Ok, ok, am înțeles. 

Oftând, se ridică și își scoase din sertarul biroului un toc negru din care scoase o pereche de ochelari cu rama subțire. Ezită puțin, amintindu-și de trecut, dar și-i puse.

- Fericit? întrebă, apropiindu-se de el.

- Foarte, răspunse Taehyung și îi sărută ușor buzele.

Acesta se puse înapoi în patul său, întorcându-se fiecare la ceea ce făcea.

I se părea ciudat să-și poarte ochelarii de vedere din nou. Taehyung avea dreptate, avea nevoie de ei, însă de fiecare dată când îi vedea sau și-i purta, își amintea de ce i se întâmpla în trecut.

- Vom găsi noi unul, nu te mai stresa, spuse Jungkook câteva minute mai târziu.

Șatenul era mai bine. Coșmarurile nu mai erau atât de dese, iar acum când era atins, nu mai tresărea speriat. Au încercat să facă sex, dar încă nu putea. Nu putea nici să stea dezbrăcat de față cu Taehyung.

- Dar să știi că ar trebui să ne apucăm să strângem pe aici.

- Futu-i! Hai să ne mutăm doar noi doi.

- Dar...

-Tu chiar crezi că vom rezista toți cinci într-un apartament?

Jungkook a rămas puțin pe gânduri, dându-i dreptate lui Taehyung. Jimin să locuiască cu Taehyung? Era o idee cam proastă.

- Deci, ce zici?

- Sunt de acord, spuse și sări în brațele iubitului său.

Buzele lor s-au încătușat, iar mâinile șatenului se mutară în părul lui Taehyung, apropiindu-se din ce în ce mai mult de aceasta.

- La naiba, mă mut cu tine! spuse cel mare printre săruturi.

Bluza lui Jungkook ateriză pe undeva prin cameră, fiind urmată și de cea a blondului, iar sărutul era mult mai aprins. Brusc, soneria telefonului lui Jungkook răsună tare, făcându-i pe cei doi să rupă sărutul.

- Lasă-l, spuse Taehyung, dorind să se apropie din nou de el.

- E Jimin. Și am curs peste jumătate de oră.