ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『41』

Imediat ce au aflat ce pățise prietenul lor, au lăsat totul și s-au dus în camera lui. Jimin îl anunțase pe Hoseok, însă aceasta nu putea să vină din cauza serviciului. Chiar dacă primea bani de la părinții săi, a decis să se angajeze, știind că aceștia muncesc din greu pentru a-l întreține.

Yoongi, fără a da prea multe detalii la telefon, le spuse lui Jin și Namjoon să vină urgent în camera celor doi băieți. 

Taehyung îi spuse prietenului său cel mai bun despre ceea ce s-a întâmplat fără ca șatenul să știe. Dar era conștient că trebuia să știe de acest lucru, de aceea a discutat cu el, ajung astfel să fie de acord cu ideea lui Taehyung, să le spună și prietenilor lor. 

De abia ce își revenise. Mânca din nou cum trebuia, era fericit, scăpase de coșmaruri. Însă acum nu mai este așa. Taehyung îl trezește în fiecare noapte din cauza coșmarurilor pe care le are, trebuie să se roage de el să mănânce, dar pofta de mâncare îi lipsea lui Jungkook, și dacă mânca, i se făcea rău. 

Îi era mult prea frică să mai iasă pe întuneric afară, sau chiar să iasă singur, indiferent de momentul zilei. Avea impresia că e urmărit, dacă îl atingea cineva din greșeală, credea că vrea să-l rănească. Plângea des. Doar în brațele lui Taehyung se simțea protejat.

Primii care au ajuns au ajuns au fost Jimin și Yoongi, și imediat după ei, al doilea cuplu. Jimin își îmbrățișă foarte îngrijorat cel mai bun prieten care încă avea chipul rănit. Nu știa dacă să-l întrebe cum se simte deoarece răspunsul era logic. 

Ceilalți trei băieți l-au îmbrățișat pe rând, așezându-se apoi pe un pat și pe scaunele de la birou. Jungkook și Taehyung stăteau pe patul blondului, cel mic având privirea pierdută prin încăpere.  

- Nu trebuie să ne spui ce s-a întâmplat până nu ești pregătit, îi spuse Namjoon și îi puse ușor mâna pe spate. 

Jungkook tresări când simți atingerea, mărindu-și ochii.

- Iartă-mă...

- Tresare și când îl ating eu, îl liniști Taehyung. Nici eu nu știu exact ce s-a întâmplat în acea seară, dar știu că erau doi.

- Doi?! săriră Jin și Jimin deodată. 

- Nu știm cine sunt. 

Imaginile din seara respectivă i se derulau în fața ochilor, făcându-l pe Jungkook să tremure. Taehyung observă imediat și îl luă în brațe, încercând să-l liniștească. Mâna sa se plimbă ușor pe spatele acestuia și îi lăsă un mic sărut pe frunte.

- E totul bine, îi șopti acesta. Ești în siguranță. 

- Te iubesc, spuse șatenul încet și îl luă de mână. 

- Și eu te iubesc, Kookie. 

În sfârșit vedeau ce își doreau de atât de mult timp, dar niciunul nu se aștepta ca relația celor doi să fie chiar așa, Jungkook și Taehyung să fie atât de apropiați. 

- Nu mai putem continua așa. Trebuie să ne mutăm de aici. 

Șatenul se uită uimit la iubitul său. 

- Vrei să ne mutăm?

- Ai găsit un apartament? își întrebă Yoongi cel mai bun prieten. 

- Încă nu. Nu avem banii necesari pentru chirie și toate cele, trebuie să mă angajez undeva. Dar trebuie să-l scot pe Jungkook de aici. 

-Puteți sta la noi momentan, îi anunță Namjoon.

- Ești sigur? Apartamentul vostru este destul de mic.