ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『16』

Băiatul șaten se îndrepta fericit spre curtea școlii. În sfârșit era pauză și putea să mănânce mâncarea pregătită de mama sa. Se așeză pe o bancă și își băgă paiul în cutia de lapte cu banane, băutura sa preferată. Se pregătea să ia prima înghițitură când un micuț grup de băieți apăruse în fața sa. Cum le văzu chipurile, începu să tremure. Se ridică vrând să fugă, dar în zadar. Se uită înspăimântat la cei de care îi era cel mai frică: Taehyung și Jongin.

Jongin se apropie de el și îl împinse, acesta căzând pe banca din lemn. Îi smulse din mână cutia de lapte și i-l turnă pe tot în cap. Imediat veni și Taehyung și făcu același lucru și cu mâncarea. Toți băieții râdeau, mai puțin Taehyung, care zâmbea satisfăcut. Îl trase cu forță pe cel mic, iar apoi îl trânti pe jos, imediat cei cinci băieți îlovindu-l cu ce apucau, blondul aruncându-i tot felul de jigniri.

Jungkook se ridică brusc în fund, inima bătându-i foarte tare, iar lacrimile îi curgându-i fără încetare pe obrajii palizi.

Taehyung se uita la cel mic cum își ștergea lacrimile și încerca să-și regleze respirația. Era a patra dimineață când se trezea așa. I-a spus să nu le zică nimic prietenilor săi, dar era deja prea mult. Nu știa unde a fost plecat, însă era sigur că i se întâmplase ceva și nu îl putea lăsa așa.

Telefonul lui Jungkook vibră, iar când văzu că este alt mesaj de la disperata de Jieun își dădu ochii peste cap. Iar îl întrebă dacă voia să se întâlnească. Deja se săturase de ea. Era obsedată și îl sufoca cu prezența ei. De fiecare dată când dansa, ea stătea acolo și holba la el ca o fană disperată. Avea să schimbe toate astea. Îi ajungeau problemele pe care le avea, nu mai avea nevoie de ea care era ca o durere în fund. Îi răspunse repede la mesaj.

Jungkook
Sigur

Se ridică din pat cu greu și se duse la baie. Era obosit. A mai avut o noapte chinuitoare. Tot ce își dorea era să scape de toate astea.

Lăsă stropii de apă să-i curgă pe corpul slăbit. În ultimele zile nici nu prea a mai mâncat, nici dormit și nici nu prea a mai vorbit. A ales să stea tăcut și îi evite cât putea pe Jimin și Hoseok.

Toate coșmarurile pe care le avusese până atunci îi veniră în minte și lacrimile îi încețoșaseră privirea, curgând câteva, iar apoi nenumărate.

- De ce mi se întâmplă mie toate astea?! spuse pe un ton destul de ridicat și dădu un pumn peretelui acoperit cu faianță.

* * *

Șatenul o zări pe Jieun pe o bancă și se îndreptă spre ea. Nu știa dacă să o facă sau nu, dar o făcea spre binele său. O salută și se așeză lângă ea. Bineînțeles că începuse să vorbească ca o moară stricată. Jungkook se uită în gol, neascultând un cuvânt din gura fetei.

- Trebuie să îți spun ceva. Fata imediat tăcu. Se omoționă neștiind ce urma să-i spună.

Dacă vrea să-mi spună că mă place?  își spuse aceasta în minte.

Jieun se uita la el, așteptând cu nerăbdare cuvintele pe care și le dorea să le audă de atâta timp.

- Vreau să rupem orice legătură. Nu vreau să ne mai întâlnim, să mai vorbim și să nu-mi mai trimiți niciun mesaj. Scuze, dar asta este ceea ce îmi doresc, îi spuse Jungkook fără a se uita vreo clipă la ea și plecă, lăsând-o fără niciun cuvânt. Ea nu realiza ceea ce tocmai i s-a zis. Era opusul a ceea ce voia să audă.

Măcar acest lucru îl făcuse pe Jungkook să se simtă un pic mai bine.

* * *

Namjoon și Jin se uitau la băiatul șaten care stătea singur la masă și se juca cu paiul în shake-ul pe care și-l comandase cu o oră în urmă. Se vedea că nu este în apele lui. Era palid, li se parea că este mai slab, iar pe fața lui se citea supărarea.

Jin venise să-și vadă iubitul și nu avea de gând să stea mai mult de zece minute deoarece avea ceva de rezolvat. Planurile i se schimbaseră când îl văzu pe Jungkook pleoștit la masa la care stătea de obicei cu Jimin și Hoseok, dar de data asta singur.

- Ai observat că nu prea a mai stat cu băieții? îl întrebă Namjoon pe cel cu părul șaten deschis.

- Nu voi lăsa lucrurile așa, îi spuse și se duse spre cel mic, iar blondul îl urmă.

Jungkook se sperie când scaunele de lângă el au fost trase, iar Jin și Namjoon se așezaseră pe o parte și alta a sa. Întrebările lui Jin nu întârziară să apară:

- Ce s-a întâmplat cu tine? Ți-a făcut cineva ceva? Te-ai certat cu Hoseok și Jimin?

- Nu m-am certat cu nimeni. Sunt bine, minți acesta.

- Jungkook-, începu Namjoon, însă fu întrerupt de iubitul său.

- Fața ta spune total altceva. Fii atent aici: diseară, ora 8, în fața căminului tău. Dacă nu vii, îți jur că vin și te iau pe sus de oriunde ai fi. Îți jur! îi spuse și plecă.

Cel mic dădu indiferent din umeri și continuă să se joace cu paiul în băutura sa. Nu-l prea interesa nimic. Nu avea nevoie de cine știe ce surpriză neplăcută, dar nu avea chef nici să-i vadă fața lui Taehyung. Voia să stea singur singurel undeva, să nu audă și să nu vadă pe nimeni.

* * *

Ajunse în cameră când își dădu seama că își uitase ceva în sala de pictură și a trebuit să se întoarcă. Era vreo șapte și jumătate seara. Nu se grăbea, n-avea de ce. Își scoase telefonul din buzunarul blugilor și îi scrise repede un mesaj lui Jin, spunându-i că nu poate se poate întâlni cu ei și că îi pare rău. De fapt putea, dar nu voia. Își ridică privirea și o văzu pe Bom, iubita lui Hoseok. Era împreună cu Hoseok și se sărutau. Dori să o ia pe alt drum ca să nu se întâlnească cu prietenul său, dar se opri când văzu că nu este Hoseok cel cu care se săruta. Păreau foarte apropiați.

- S-au despărțit? întrebă încet Jungkook. Nu părea deloc supărat Hoseok.

Era sigur că îi mai văzuse împreună de când s-a întors în Seul.