ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『39』

- Nu ne mai încape nimic în frigiderul ăsta minuscul, se plânse Jungkook, încercând să înghesuie ceea ce au cumpărat mai devreme. Nici în dulap. Ai o grămadă de haine. 

- Hai să ne mutăm, spuse Taehyung și dădu din umeri.

- Foarte amuzant.

- Nu glumesc, zise acesta pe un ton cât se poate de serios.

- Trebuie să plec, Taehyung, ocupă-te tu de astea. 

Ignorându-l, dădu să plece, însă fu oprit de strânsa îmbrățișare a blondului, care îl sărută imediat.

- Să mă suni când termini, îi șopti Taehyung și îi dădu drumul să plece.  

- Bine, dar să nu mă suni tu ca disperatul. 

Au trecut câteva zile de la acea întâmplare, iar de atunci, Heejoo nu i-a mai adresat niciun cuvânt șatenului, însă privirile ucigătoare nu au lipsit. 

Primele două zile a ales să nu meargă la cursuri pentru a evita toate persoanele care puteau să îi spună ceva sau doar să se uite la el, și mai ales, pentru a o evita pe fata cu părul blond care nu mai putea de gelozie. Iar când reîncepuse să meargă la cursuri, Taehyung a avut grijă, atunci când putea, să stea cu el. Nu își dorea să se repete trecutul. Tot din cauza lui. 

Se ducea la sala de dans a facultății, dorindu-și să recupereze zilele pierdute deoarece a evitat să mai meargă oriunde, chiar și aici, unde se simțea foarte bine. 

* * *

După aproape două ore petrecute în sala de dans a facultății, Jungkook a ales să se întoarcă înapoi acasă, dat fiind faptul că era deja și destul de târziu. 

Oboseala și-a pus amprenta asupra lui, iar dansatul i-a pus capac. Nici frigul de afară nu era de prea mare ajutor. Taehyung îi spusese că ar fi mai bine să nu se ducă, fiind obosit încă de după-amiază din cauză că se trezise devreme și ura să se trezească la ore atât de matinale. 

Mai avea câteva minute până ajungea la cămin și a ales să-și scoată telefonul pentru a-l suna pe Taehyung, așa cum i-a spus el să facă. Însă, înainte de a-l apela, doi tipi s-au apropiat destul de mult de el, iar unul dintre el îi dădu imediat un pumn în stomac, făcându-l pe Jungkook să se aplece din cauza durerii. Nici celălalt nu-l lăsă, lovindu-l cu cu putere cu piciorul, iar acesta se dezechilibră și căzu pe asfaltul rece, urmând să primească în continuare pumni și picioare. 

- Stai așa, mi-a venit o idee mai bună, se auzi vocea groasă a unuia dintre ei. 

Cel care vorbise îl ridică pe șaten și îl trase puțin mai departe, pe o străduță îngustă și mai întunecată. Scoase din buzunarul gecii o bucată de frânghie cu care îi legă încheieturile, însă, înainte de asta, îi aruncă geaca pe jos. 

Simți buzele bărbatului plimbându-se pe gâtul lui, pe clavicule, iar mâinile lui îi desfăceau șiretul de la pantalonii de trening. Nu întârzie să apară nici celălalt, care începu să facă exact același lucru. Jungkook se zbătea, încercând să scape, dar fără folos. Era speriat, disperat, nu știa ce să facă, cum să scape. Frica îl cuprinsese demult, iar corpul îi tremura îngrozitor. 

- L- lăsați-mă! spuse cu jumătate de glas, făcându-l pe cel din dreapta sa să râdă. 

Nu mai simțea frigul, nu mai simțea nimic. Decât groaza.

Pantalonii săi au ajuns pe jos, iar unul dintre ei s-a aplecat, plimbându-și buzele acum pe una dintre coapsele sale, mușcând-o în mai multe locuri, aplicând același tratament și celălalt gâtului său. Încercă să-i împingă, dar în zadar, acest lucru chiar enervându-i și mai tare. Lacrimile îi curgeau neîncetat pe obrajii palizi, iar un țipăt îi ieși printre buzele pătate de sânge atunci când simți o pereche de mâini pe boxerii săi, trăgându-i ușor în jos.