ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『15』

Soarele dispăruse de pe bolta cerească, lăsând în urma sa doar întuneric. Luna și stelele erau ascunse bine după furioșii nori. Jungkook își trase gluga pe cap ascuzându-și înfățișarea și lăsă stropii de ploaie să-l lovească cu putere. Nu avea chef să se întoarcă la cămin, își dorea să rămână acolo, în ploaie.

Înainta cu pași mici spre clădirea în care locuia și își dorea ca Taehyung să nu-i facă vreo surpriză neplăcută, și de asemenea, să nu se întâlnească cu Jimin sau Hoseok. Se deplasa încet și evita fiecare persoană pe lângă care trecea. Se opri în fața ușii sale și o descuie, dând de Taehyung care stătea liniștit în patul său. Își lăsă silențios lucrurile lângă pat și se duse la baie. Se băgă în cadă și se sprijini de perete, lăsând stropii fierbinți să-i încălzească trupul.

După vreun sfert de oră în care a lăsat gândurile negative să-i atace mintea, a ieșit din baie și i-a spus tatălui său printr-un mesaj că a ajuns.

Tata
Ești bine? Ai mâncat ceva?

Jungkook
Tocmai am terminat de mâncat.

De fapt nu mai mâncase nimic de ieri dimineață.

- Pot stinge lumina? îl întrebă frumos pe blond, neavând chef de ceartă sau de alte porcării. Taehyung se întoarse spre el când îi auzi vocea răgușită și dădu afirmativ din cap.

Se băgă în pat și se înveli cu pătura groasă, fiind rupt de oboseală. Avea nevoie de odihnă și de relaxare.

Hoseok și Jimin erau îngrijorați, neștiind ce se întâmpla cu el și de ce nu răspundea la mesaje și la apeluri.

- Ești ok? își întrebă Yoongi iubitul văzând că era ceva în neregulă cu el.

Cei doi îndrăgostiți erau la cenușiu în cameră. Colegul său de cameră era plecat, așa că au decis să profite. Jimin stătea în brațele celui mai mare, uitându-se în gol.

- Sunt îngrijorat. Jungkook a plecat la părinții lui și sunt sigur că s-a întâmplat ceva. A zis că se întoarce astăzi, dar nu ne răspunde nici la mesaje.

- Poate s-a întors deja. Și dacă s-a întâmplat ceva, sunt sigur că va avea Taehyung grijă de el, îl liniști Yoongi, iar Jimin râse.

- Mdea, Taehyung să aibă grijă de Jungkook, ce glumă bună.

* * *

Coridorul era gol, ceea ce însemna că deja se sunase. Jungkook se grăbea să ajungă la oră când fu împins cu putere în perete. Se uita îngrozit la blondul din fața sa și încercă să scape, însă fără Jimin și Hoseok nu va reuși.

- Ți-am spus ieri că nu vei scăpa așa ușor, îi șopti acesta la ureche.

- N-nu... te rog l-lasă-mă! spuse șatenul îngrozit.

Taehyung râse. Îi ridică încet bluza și își strecură mâna sub ea, atingându-i încet abdomenul celui mai mic. Atingerea blondului îl îngrozea pe Jungkook. Se zbătea, dar era totul în zadar. Îi dădu un pumn, iar el căzu pe jos. Taehyung se puse pe el, privindu-i fața plină de lacrimi și de vânătăile lăsate în urmă cu câteva zile.

- Nu ți-ar mai strica câteva, nu? râse acesta și începu să îl lovească.

- T-Taehyung, l-lasă-mă, t-te rog..., spuse Jungkook plângând tare.

- Mori!

- Jungkook, trezește-te! Jungkook! strigă Taehyung încercând să-l trezească, dar în zadar. Îl scutura și striga la el să se trezească, însă Jungkook se zvârcolea și plângea în continuare.

- Te rog, Taehyung, nu mai da...te rog! spuse acesta în somn.

Cel mare se uita cu ochii mari la el.

Mă visează pe mine?

Nu știa ce să mai facă ca să-l trezească.  Brusc îi veni o idee. Era cam proastă, foarte proastă, dar poate reușea. I-a dat o palmă.

Jungkook s-a trezit brusc și a sărit speriat.

- Ce naiba faci?! strigă șatenul la cel ce tocmai îl plesnise.

- Ar trebui să-mi mulțumești, nu să țipi la mine!

- Cine dracu' lovește pe cineva ca să-l trezească?!

- Scuze că n-am vărsat apă rece ca gheața pe tine. Trebuia să te las să ai coșmarul ăla în continuare, zise și se întoarse înapoi în patul său.

Jungkook își strânse genunchii la piept și se uită în gol, imaginile cu el bătut delurâdu-i-se în cap.

- M-mulțumesc...

Își aprinse telefonul, văzând că era doar ora trei.

Restul nopții n-a făcut decât să se foiască întruna în pat. Mai ațipea din când în când, dar mai mult a fost treaz.

Dimineață, în timp ce se pregătea pentru cursuri, l-a rugat pe Taehyung să nu le zică nimic prietenilor săi. Prin asta se referea și la Yoongi. Dacă îi spunea ceva lui Yoongi, atunci afla și Jimin imediat.

Jieun
Vrei să mergem împreună la facultate? Te aștept în fața căminului ／(^ × ^)＼

Jungkook
În dimeața asta merg cu prietenii mei
Scuze

Jungkook își luă rucsacul și ieși din cameră. A mai avut o noapte grea. Era obosit și arăta ca naiba. Nu avea chef de nimic, mai ales de cursuri, dar dacă nu se ducea, atunci prietenii săi nu l-ar mai fi lăsat în pace până nu aflau ce este cu el.

Bătu de două ori în ușă și Jimin îl trase imediat înăuntru. Amândoi se uitau cu ochii măriți la Jungkook. S-a așezat pe unul dintre paturi și aștepta întrebările.

- Ce e cu tine? S-a întâmplat ceva? întrebă îngrijorat Jimin.

- Am dormit cam prost azi-noapte, nu trebuie să vă îngrijorați, încercă să-i liniștească cel mic.

Degeaba a spus asta deoarece ei erau în continuare siguri că i s-a întâmplat ceva. Și nu se lăsau până nu aflau.

După aproape un sfert de oră au ajuns la cafenea, unde îi aștepta Yoongi. Jimin s-a grăbit să-l îmbrățișeze, iar ceilalți doi s-au așezat la o masă. Telefonul lui Jungkook a vibrat, ceea ca însemna că primise un mesaj. Și-l aprinse, iar când văzu că este de la Jieun, și-l puse pe masă, dându-și ochii peste cap. Era foarte sigur că îl placea. Îi trimitea mereu mesaje, voia să se întâlnească foarte des, și partea proastă, vorbea foarte mult. A fost ok la început, dar a devenit din ce în ce mai enervantă și mai obsedată. Exagera cu mesajele, iar șatenul era deja exasperat. S-a săturat să stea mereu cu el când dansa, să-i spună în fiecare dimineață că-l așteaptă în fața căminului și să-i audă toate prostiile. Când dansează vrea să fie singur, nu să fie și Jieun. Se uita la el ca la o perfecțiune și îl aplauda întruna, chiar și atunci când nu era cazul. Își dorea să scape măcar de problema asta.