Câteva raze de soare intrau timide în micuța cameră cenușie, făcându-l pe Jungkook să se trezească. Băiatul își frecă somnoros ochii și și-i deschise, plimbându-și privirea prin toată camera, în fața sa derulându-se o grămadă de amintiri: zilele și nopțile în care prietenii săi cei mai buni erau la el acasă, el încercând să danseze în spațiul micuț pe care îl avea, desenatul la birou, în pat sau pe jos, multele momente în care stătea întins sau ghemuit pe undeva plângând după orele grele petrecute la școală.
După ce își făcu rutina de dimineață, se duse în bucătărie, unde se aflau părinții săi. Se uită la ei și zâmbi, fiind fericit că a putut să vină pentru două zile acasă și să-și petreacă timpul cu familia sa.
Avea impresia că este ceva în neregulă între ei, dar crede că doar i se pare.
Dintr-odată cineva îi sări în spate și se sperie.
- Ryujin! De câte ori ți-am spus să nu mai faci asta?! o certă acesta și ea râse.
- Micul dejun este aproape gata, spuse mama acestora. Treziți-l și pe Jeongin ca să mâncăm împreună.
Ryujin se duse să-și trezească fratele geamăn, iar Jungkook rămase să-și ajute părinții cu pregătitul mesei. Îi era dor de toate astea, de mâncatul împreună, de armonia din familie, de certurile micuțe dintre frații săi.
O dimineață perfectă fără Taehyung! își spuse Jungkook fericit în minte.
După un sfert de oră, brunetul a reușit să se trezească și să coboare la micul dejun.
Era liniște. Prea liniște. Era o liniște apăsătoare și enervantă, tensiunea simțindu-se între cei doi adulți, iar șatenul se simțea inconfortabil. Jeongin și Ryujin făcură schimb de priviri, apoi se uitară la fratele lor mai mare care încerca să se prefacă că era totul ok.
Sunetul unei notificări îi atrase atenția, alungând toate prostiile la care se gândea și care-i făceau rău.
Jieun
Ce faci? (◕‿◕)Jungkook zâmbi și îi răspunse la mesaj.
Jungkook
Sunt acasă în Busan.
Tu?- Cu cine vorbești? întrebă sora sa mai mică ridicând din sprâncene. Mereu i-a plăcut să se bage în treburile altora și să știe tot ce se întâmplă. Ți-ai găsit pe cineva?
- Nu e treaba ta. Și răspunsul e valabil pentru ambele întrebări.
- Sunt băieți frumoși pe acolo? puse aceasta altă întrebare.
Jungkook se speriase, crezând că întrebase asta deoarece el este gay, dar se liniști. Nu avea nimeni de unde să știe că el este gay, în afară de Jimin și Hoseok.
- Da, chiar cunosc un tip foarte frumos, îi răspunse acesta. Și am auzit că e chiar de aici, din Busan.
- Serios? Cum îl cheamă?
- Jungkook.
Ryujin îl lovi cu piciorul pe sub masă, iar el și Jeongin râseră.
Își deschise telefonul când o altă notificare se auzi.
Jieun
La antrenament.
Sala e goală fără tine...
CITEȘTI
ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ
FanfictionJungkook și Taehyung s-au urât încă din primul an de gimnaziu și chiar când credeau că nu se vor mai vedea vreodată, destinul i-a adus din nou împreună. ❝Dacă mi-ar fi spus cineva în trecut că nu voi putea trăi fără tine, probabil i-aș fi râs în faț...