ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『3』

•PREZENT•

Jungkook privea entuziasmat clădirea din fața sa. Reușise să intre la facultatea mult dorită, mai exact la cea de arte. Când a aflat că intrase unde își dorise cel mai mult, mai avea puțin și plângea de fericire. Și ce era și mai frumos, este faptul că va fi alături de prietenii săi cei mai buni, deoarece au intrat și ei la aceeași facultate. Spre norocul lui Jimin și Hoseok, cei doi au nimerit chiar în aceeași cameră, însă Jungkook nu avea idee cu cine urma să își împartă camera.

În viața sa a început un nou capitol. Un nou oraș, o nouă viață. A părăsit Busanul, orașul său natal, lăsând în urmă multe amintiri, unele frumoase, altele mai puțin frumoase. Gata cu persoanele care îl făceau să sufere. Era timpul să cunoască oameni noi, să-și facă prieteni și să fie fericit.

Trăgând aer în piept, se uită în stânga și în dreapta la prietenii săi și spuse:

- Oficial suntem studeți!

Hoseok și Jimin s-au uitat unul la celălalt, zâmbind și ei la rândul lor.

Șatenul și-a ridicat geamantanul de pe jos și au pornit spre locul unde aveau să locuiască de acum încolo. Jungkook era fericit că a reușit să scăpe de acele persoane care îi făceau viața un calvar. Își luase deja adio de la acel băiat mult prea sensibil care plângea mereu, care trebuia mereu să-și ascundă rănile cauzate de alții, care era mereu închis în el.

- Camera noastră este..., spuse Jimin uitându-se pe o foaie.

- 175, continuă Hoseok. Scrie aici.

Se uită și Jungkook pe foaia sa.

Camera 198.

Cei trei băieți, parcurgând holul bine luminat, se uitau la fiecare ușă în parte, oprindu-se în final în fața unei uși de lemn pe care scria cu cifre aurii '175'.

- Ei bine, Jungkook, drumurile noastre se despart aici momentan. După ce îți lași bagajele în cameră vino să luăm și restul lucrurilor. Să te miști repede, nu vreau să turbeze tata, râse Jimin, iar băiatul dădu afirmativ din cap.

- Succes! strigă Hoseok în urma sa.

Sper să am, își spuse acesta în gând.

Înaintă pe hol evitând ceilalți studenți, oprindu-se brusc în fața ușii cu numărul 198, viitoarea sa cameră.

Să bat sau nu? Cred că ar fi frumos să bat.

Trase aer în piept și bătu de două ori în ușă, apasând pe clanță. Deschise ușa încet și când văzu persoana din fața sa își mări ochii și scăpă geamantanul pe jos, simțind că îi pică cerul în cap.

- Ce naiba cauți tu aici?! îl întrebă pe băiatul care se uita și el cu ochii mijiți la șatenul din pragul ușii.

- Ce naiba cauți tu aici?! întrebă și Taehyung.

Jungkook se dădu câțiva pași în spate și se uită din nou la ușă. Nu greșise, era camera 198.

Nu poate fi adevărat!

- Iisuse, speram să nu te mai văd niciodată, spuse Jungkook.

- Crede-mă, și eu speram același lucru. Dar văd că iar trebuie să îți vad fața de fraier, i-a spus blondul.

Cel mic ieși nervos din cameră, mergând direct la camera prietenilor săi. Intrând brusc în încăpere, dădu peste cei doi băieți care se certau pentru un pat.

- Mă mut! zise nervos Jungkook.

- Ce? De ce? se miră Jimin.

- Ghiciți cine e colegul meu de cameră! Taehyung! Kim Taehyung! Trebuie să împart camera cu idiotul ăla!

Hoseok se înecă cu propria salivă când auzi spusele prietenului său.

- Nu poate fi adevărat...

Jimin și Hoseok au încercat din greu să-l facă pe Jungkook cel care era acum. Au reușit să-l facă să se iubească, să fie mai puternic, să-l facă fericit , încet-încet scăpând de băiatul mult prea sensibil care se ura pe sine. Și acum reapăruse persoana pe care au încercat să o evite cel mai mult.

- Mă mut în altă cameră! repetase acesta.

- Uite, Kookie, înțelegem că nu vrei să-l mai vezi, dar trebuie să-l accepți. Nu mai sunt camere libere, îi spuse Jimin punându-și mâna pe umărul acestuia și privindu-i fața roșie.

- Atunci mă voi muta într-un apartament. 

- Fii serios, n-ai bani de mâncare nici pentru o săptămână și vrei să te muți într-un apartament? De data îi spune Hoseok. Întoarce-te în cameră, lasă-ți lucrurile și hai să le luăm și pe celalalte din mașină.

Jungkook, întorcându-se în camera sa,  își aruncă nervos rucsacul pe patul liber și geamantanul lăsându-l pe jos lângă acesta. În tot acest timp, Taehyung stătea în patul său și îl privea.

După puțin timp, se reîntoarse cu încă două cutii. Jimin și Hoseok îl mai liniștiseră un pic afară. Le puse pe pat și își îndreptă atenția spre celălalt băiat.

- Sper că nu mi-ai atins lucrurile, îi spuse celui mare pe un ton nervos.

- Stai liniștit, nu mă riscam să mă infectez cu cine știe ce.

A fost atât de nervos că nici măcar nu apucase să se uite prin cameră. Plimbându-și privirea prin încăpere, o anliză. Chiar la început, holul micuț ducea spre cameră, pe partea dreaptă a holului aflându-se baia, iar pe stânga un dressing, partea dreaptă a camerei fiind a lui Taehyung. Patul îi era lipit de perete, iar în fața acestuia se afla biroul, exact așa fiind și pe partea lui Jungkook, dar acesta avea deasupra patului câteva rafturi.

Jungkook se uita dezgustat la dezordinea din jurul lui.

Zici că e cocină de porci.

Deschise geamul dintre cele două birouri, lăsând aerul curat să intre în cameră.

- Tu aerisești vreodată aici? îl întreabă brunetul, dar deja știa răspunsul.