ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『36』

Sunetul notificărilor îl deranjă pe Jungkook, făcându-l să-și pună telefonul pe silențios și să și-l arunce pe birou, mesajele de îngrijorare ale prietenilor săi rămânând astfel fără vreun răspuns. La început le citea, însă mesajul lui Hoseok, în care spunea că Jimin nu a spus cu intenție acel lucru, îl enervă. Nu primise niciun mesaj de la Jimin, dar nici el nu avea să-i trimită vreunul.

Oftând, Jungkook se ridică în fund și își luă telefonul care ajunsese în pat, lângă perna sa. Văzând cât era ora și numărul mesajelor primite și al apelurilor pierdute, sări din pat și își apelă sora mai mică numaidecât. 

- Ce naiba ai făcut până acum?! se auzi vocea răstită a fetei.

- Nu mai înjura! spuse acesta cu vocea răgușită.

- Ai dormit până acum? întrebă, ignorându-și fratele mai mare.

Era rândul său să o ignore.

- Cât mai aveți? 

- De unde știi că am plecat?

- Ryunjin...

- Ok, ok. Jeongin, cât mai avem? Jumătate de oră? Pe cealaltă parte a liniei se auzeau cei doi frați, care aproape se certau. Jumătate de oră, cel mult.

- Jumătate de oră?! 

Apelul s-a închis brusc, făcându-l pe Jungkook să-și dea ochii peste cap și să-și arunce telefonul pe patul său pentru a se pregăti să-și ia frații de la gară. Nu dorea să profite de Namjoon, era de ajuns că aveau să stea Jeongin și Ryunjin câteva zile la ei. Iar faptul că nu le răspunsese încă la niciun mesaj, îl făcea să se simtă și mai prost. Singura soluție era să meargă cu un taxi. 

Dorința sa cea mai mare din acest moment era să stea singur, în pat, sub pătura groasă și să nu facă absolut nimic. Nu avea chef de nimeni. Nici de frații săi. Nici de prieteni. Nici măcar de Taehyung, care doar a avut grijă de el. Voia doar să se joace un joc tâmpit pe telefon și să se gândească la toate greșelile pe care le-a făcut. 

Își îmbrăcă geaca de piele și dădu să iasă, însă blondul intră în cameră chiar atunci.

- Unde te duci? întrebă acesta, apoi lăsă un mic sărut pe buzele celui mic.

- La gară, îi răspunse pe un ton încet. 

Taehyung îl privi cu o sprânceană ridicată.

- Îmbrăcat așa? 

Nici nu așteptă să primească un răspuns de la băiatul posomorât, că îi scoase jacheta, iar în schimb îl îmbrăcă cu paltonul negru pe care și-l scoase.

- Te duc eu, îl anunță, luându-și o altă haină groasă din dulapul pe care îl împărțeau.

- Nu tr-

Băiatul nu apucă să-și mai continue propoziția căci degetele lui Taehyung le-au găsit și le-au strâns pe ale sale, trăgându-l apoi după el. Atingerea lui îl liniștea, îl făcea să se simtă iubit. Jungkook își strânse mai bine paltonul în jurul său, simțind parfumul și mirosul de tutun ce erau impregnate în materialul acestuia, oferindu-i o stare de melancolie, iar Taehyung, în timp ce conducea, îl observă, așa că își puse mâna pe coapsa sa, mângâind-o ușor. 

Cel mic a stat tăcut tot timpul, până la momentul întâlnirii cu frații săi, iar Taehyung i-a respectat dorința, fiind și el silențios. Își ascunse tristețea sub zâmbetul ce îi apăru pe buze atunci când îi văzu pe cei doi. Jeongin avea doar un rucsac în spate, însă Ryunjin trăgea după ea un geamantan.