ʀᴏᴏᴍᴍᴀᴛᴇꜱ | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

『2』

Jungkook, Jimin și Hoseok se aflau la locul lor din curtea școlii,  luând prânzul și făcând glume. Jimin și Hoseok îi erau cei mai buni prieteni încă din școala primară. Totul a început cu un "Bună, sunt Jungkook! Vreți să fim prieteni?". Jungkook zâmbi la această amintire și se bucură enorm că are aceste două persoane minunate alături de el. Îl miră faptul că a putut să se ducă la cei doi băieței și să îi întrebe atât de direct dacă vor să-i fie prieteni. Acum nu ar mai putea, fiindu-i mult prea rușine să se bage în seamă cu o persoană străină.

- De ce ai zâmbetul până la urechi? întrebă Hoseok înghiontindu-l.

- Mă gândesc la acea zi, răspunse Jungkook fericit.

- Care zi? întrebă și Jimin.

- Ziua în care ne-am împrietenit. 

- Oh, daa, țin minte! spuse Jimin. Aveai acea față de iepuraș - pe care încă o ai - și ai venit la mine și Hoseok, care stătea chiar lângă mine și nici nu ne băgam în seamă.

Cei doi au continuat să vorbească, însă atenția lui Jungkook a fost atrasă de blondul care stătea cu prietenii săi și râdeau. Nu înțelegea de ce se comporta așa cu el, nu i-a făcut absolut nimic niciodată de când s-au cunoscut. Nici măcar nu îndrăznise în trecut să-l facă măcar 'prost', însă acum îi mai scapau pe gură câteva cuvinte, dar nici acum nu prea avea curaj să-i zică ceva. Din câte observase, se comporta așa doar cu el, până și prietenii săi râdeau și își băteau joc de el. Cel mai rău, în afară de Tahyung, era Jongin. Niciodată n-a înțeles ce este atât de amuzant să îți bați joc de alții sau să râzi de ei. Pe parcursul acestor ani a suferit foarte mult și doar prietenii lui cei mai buni știu asta, însă nici ei nu știu tot. Jungkook mereu se ascunde și dorea să pară fericit chiar dacă mai avea un pic și plângea. Jimin și Hoseok știau doar de ceea ce se întâmpla când sunt și ei în preajmă, neștiind câte se întâmplau când lipseau. Jungkook mereu alegea să țină totul în el, dar avea noroc că cei doi îl făceau mereu să râdă și să se simtă mai bine. Nu știau că Jungkook, atunci când nu venea la vreo oră, stătea de fapt undeva ascuns și plângea până rămânea fără niciun fel de energie.

Cei doi își priveau prietenul care se uita la grupul de băieți care erau cu un an mai mari decât ei. Acum câteva săptămâni au decis să nu-l mai scape din ochi pe Jungkook și să nu-l mai lase singur. Știau foarte bine că suferă și îi durea când își vedeau cel mai bun prieten așa.

- Mergem după ore la cafeneaua nouă din centru? îi întreabă rozaliul pe băieți.

- Da! răspunse Hoseok entuziasmat.

- Hei, Jungkook! îi atrase atenția Jimin.

- Scuze, ce-ai spus?

- Ne gândeam să mergem la cafeneaua aceea nouă azi. Ce zici, vii? spuse brunetul.

- Ăă, da, îi răspunse cel mai mic.

Cei trei băieți se îndreptau spre clasă pentru ultima oră în timp ce povesteau depre un episod dintr-un anime.

- Hei, drăguțule, vrei să vezi ceva mare? Dar ai grijă să nu leșini când îl vezi! îi spuse Jongin lui Jungkook.

Șatenul încercă să se prefacă că nu a auzit nimic, însă buza inferioară îi tremura, mușcându-și-o  cu putere pentru a se liniști. Jimin își înfășură mâna în jurul taliei micuțului, iar Hoseok mai avea puțin și îl lua la bătaie pe Jongin.

- Lasă-l, nu merită nici măcar să-l privești, darămite să-l atingi, îi spuse Jimin prietenului său. Hoseok îi arătă degetul din mijloc băiatului mai mare cu un an și a plecă alături de cei doi.

***

Cei trei erau așezați la o masă, așteaptând să vină cineva să le ia comanda. Jungkook se uita pierdut prin meniu, gândul fiindu-i altundeva. Avea de gând să le zică ceva foarte important prietenilor săi, dar îi era greu să o facă. După ce își primise fiecare cafeaua, iar Jungkook ciocolata caldă, a luat o gură mare de aer.

- Trebuie să vă zic ceva foarte important, spuse acesta puțin stresat.

- Te ascultăm, îi zise rozaliul.

- Am luat o decizie acum câteva săptămâni și este pentru binele meu și sănătatea mea mintală, a spus cu privirea în ciocolata sa caldă din care n-a luat nicio gură.

- Continuă, îl încurajă Hoseok.

Jimin își puse mâna micuță peste mâna celui mic și îi zâmbi.

- M-am decis ca de la anul să mă mut la alt liceu. Cei doi băieți, zâmbind trist, au dat afirmativ din cap. Știu că ar trebui să mai rezist un singur an, dar nu mai pot. Îmi este și așa greu să mai stau câteva luni până se termină anul ăsta. Noi oricum rămânem împreună orice ar fi, nu contează că mă duc la altă școală.

Jungkook nu mai suporta să-i fie distruse lucrurile, să fie bătut sau să fie bătaia de joc a lui Tahyung și a prietenilor săi, așa că a luat cea mai bună decizie.

- Noi vrem să-ți fie bine și știm cum ești, așa că îți dorim tot binele din lume, îi spuse Jimin. Cum e cu lentilele de contact? Te-ai obișnuit cu ele?

- Așa și așa. Prefer cu ochelarii, dar în loc să-mi fie distruși din nou, mai bine stau cu lentilele.

- Oh, apropo! sare Jimin. Shiro e gestantă!

- Aww, asta înseamnă că vei mai avea câteva pisici turbate! râse Hoseok.

- Să speram că puii nu vor fi ca mama lor, a zis rozaliul.

Jungkook, privindu-i pe cei doi, râse. De-abia aștepta să vadă puii pisicii lui Jimin.